În tradiÈ›iile românilor, Praznicul Acoperământului Maicii Domnului aminteÈ™te de o întâmplare minunată petrecută la Constantinopol în timpul lui Leon al VI-lea Filosoful (886-912).
În toamna lui 911, BizanÈ›ul, atacat de barbari, se afla într-o situaÈ›ie disperată.
În toate bisericile din oraÈ™ se înălÈ›au rugăciuni pentru salvare. Inclusiv într-o mică basilică de la periferie, cu hramul „Preasfânta Născătoare de Dumnezeu”, din cartierul numit Blachernae sau Vlaherne.
Pe 1 octombrie, într-o noapte de sâmbătă spre duminică, pe la ora patru dimineaÈ›a, după cum relatează Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos È™i ucenicul său, Fericitul Epifanie, credincioÈ™ii au văzut-o pe Maica Domnului intrând în această biserică, strălucind ca lumina, având imediat în spatele ei pe sfinÈ›ii Ioan Botezătorul È™i Ioan Teologul È™i urmată de un alai de îngeri È™i sfinÈ›i.
Maica Domnului a mers până în mijlocul bisericii È™i a început să plângă cu lacrimi amare È™i să se roage Fiului ei pentru a salva oraÈ™ul. Apoi È™i-a scos acoperământul (maforion) de pe cap È™i l-a înălÈ›at, ca È™i cum ar fi acoperit tot poporul È™i cetatea cu lacrimile È™i rugăciunile ei.
De prisos să mai spunem că atacatorii au fost înfrânÈ›i.
Multe fuseseră minunile legate de această bisericuță, ridicată se pare de vlahi (de unde È™i numele), la începuturile zidirii oraÈ™ului.
Prima È™i cea mai mare dintre ele, fusese pe 7 august 626, când Constantinopolul a fost eliberat de avari. Împăratul Heraclie cu grosul armatei sale se afla într-o campanie în Orient, iar oastea barbarilor era de sute de mii de oameni. Patriarhul Serghie organizează o procesiune pe zidurile cetății cu icoana Născătoarei de la Biserica din Vlaherne în frunte.
ÎnsufleÈ›iÈ›i, cei numai câteva mii de apărători bizantini trec la contraatac.
În ciuda uriaÈ™ei diferenÈ›e numerice dintre tabere, barbarii o rup la fugă, mulÈ›i povestind că au văzut-o pe Maica Domnului coborând din icoană È™i venind amenințătoare spre ei.
De atunci datează formula din Acatistul Maicii Domnului:
„Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulÈ›umiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem È›ie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeÈ™te-ne din toate nevoile, ca să strigăm È›ie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”