Valentin Săraru are 47 de ani și trăiește la Fabriano, lângă Ancona, în regiunea Marche. Ajuns în Italia 12 ani în urmă, românul a rămas fără muncă și nu își poate plăti o chirie într-o casă decentă, de aceea doarme într-un cort, pe unde apucă. Recent, a atras atenția jurnaliștilor italieni de la Il Resto del Carlino prin hărnicia și spiritul civic de care a dat dovadă: românul nostru s-a transformat benevol într-un „operator ecologic” și aproape în fiecare zi curăță grădinile publice de la Pisana și parcul Merloni din localitate.
Valentin a plecat din România în anul 2007. El povestește pentru sursa citată:
„În România lucram la Căile Ferate și după o serie de reduceri de personal din acea perioadă mi-am pierdut slujba. Am sosit la Ancona cu autobuzul, biletul mi-a fost plătit de un prieten italian. Inițial am rămas acolo, apoi am plecat la Monsano, o localitatea din apropiere unde am lucrat într-un parc de distracții până în 2008, când m-am mutat la Fabriano, un oraș cu adevărat frumos și liniștit.”
Valentin între timp a rămas fără un loc de muncă și de o casă unde să locuiască nici nu poate fi vorba. Nu are surse financiare să și-o permită:
„În lunile de iarnă m-am adăpostit prin centrele de primire din Falconara, Senigallia și Rimini. Acum, că vine vara, m-am întors la Fabriano unde caut locuri potrivite pentru a dormi în cortul meu mobil”, spune conaționalul nostru.
Valentin, din proprie inițiativă și pentru că nu poate petrece timpul fără să facă nimic, are grijă ca parcurile și grădinile publice din Fabriano să se mențină curate:
„Am o mulțime de timp liber – declară românul – sunt încă tânăr și vreau să fiu util. Îmi place acest oraș care m-a primit cu mare solidaritate și încerc să-l răsplătesc și eu cum pot. Fac curat în parcul Pisana, iar uneori și în parcul Merloni. Sunt zile când ajung să colectez chiar și zece saci de deșeuri, care sunt în principal frunziș, apoi sacii sunt preluați de operatorii de la serviciile Anconambiente. Saci de gunoi și mănuși cumpăr cu donațiile generoase ale multor prieteni din Fabriano care mă cunosc. La urma urmei, toată lumea este obligată să-și facă datoria în favoarea comunității în care trăiește.”
Întrebat ce exigențe are și ce s-ar aștepta în schimb din partea orașului pentru spiritul civic de care dă dovadă, Valentin admite că i-ar fi necesară măcar o cameră unde să doarmă și pentru care să plătească cu diverse intervenții meșteșugărești la care zice că se pricepe destul de bine: „Știu că cei de la Primărie sunt oameni de treabă. Dacă au nevoie de mine, eu sunt aici! Să am un loc de muncă la curățenia și întreținerea parcurilor nu m-ar deranja. Și nici nu le-aș cere prea mult…”
Un român harnic, cinstit, responsabil, care deși trece printr-o perioadă nu tocmai roz a vieții sale, nu a uitat că trebuie să își respecte valorile și calitățile care îl definesc ca persoană. O dovadă în plus că și sărăcia trebuie înfruntată mereu cu fruntea sus și cu demnitate.
sursa: ro-stiri.com