de Cătălin Borangic, istoric:

Afară e Urzeala tronului. Mulți doritori și doar un singur scaun al domniei.

Oferta pare largă ca urechea la vacă, dar la purecare se vede limpede că nici un pretendent nu are cheag pe măsura locului.

Spre exemplu, cel numit pe bună dreptate Ficusul se agită ca sifonul uitat la soare. Obișnuiți de noi să-l vedem letargic, cum și el e, luam seama repede că agitația îi stă așa de curmeziș ca la o babă ștrengăreala. E vioi ca un pește căzut din acvariu. Sau ca un bunic care se dă jos din sicriul de pe masă. Parcă te-ai bucura, dar mai sigur e să fugi.

CITEȘTE ȘI: "Șofer din Botoșani implicat într-un accident în lanț provocat de un sucevean de ..."

 

Tolomaca a învățat să turuie, dar dacă ai răbdare să o asculti vezi ca e tot găunoasă. Și, în plus, în beznă din spatele ei vezi ochii galbeni ai haitei flămânde. Le simți frica. Și ura.

Lunganul calcă în străchini ca un fachir, dus și el de valul mic al unei cândva simpatii. A deschis prea curând cutia cu cadouri și nu puțini au văzut jucăriile BDSM ascunse acolo. Lumea pleacă din sală așa de scârbită că nici nu mai cere înapoi banii pe bilet. La urmă freacă pisicul. Publicul i-a suflat în lampă.

Intelectualul pare a uita suspect că se vrea domn peste un popor de țărani. Deși a umplut țara cu afișe, mizând cumva corect istoric pe faptul că e bine să fie văzut peste tot, a omis ca poporul de țărani stă acum mai mult pe facebook.

Actorul o rămas captiv în filmul lui și ca atare se bazează pe o interpretare reușită și pe faptul că mulți îs încă cinefili. Filmul însă e doar un trailer din Columna și mâna lui, cea cu care cerșește, nu spune nici o poveste.

Mai ar fi Nebunul, dar de curând au pus gratii noi la saloane. E în lumea lui.

Ceilalți se pierd în mulțime irelevanți.

Noi, neprezidențiabilii, facem febril calcule și pariuri. Socotim care ar fi varianta câștigătoare. Nici vorbă să căutăm soluția de ansamblu, ci toți mergem la noroc.

Suntem o nație de pariori împătimiți, care amanetează și praful de pe tobă doar ca sa mai tragă o dată.

Cine știe, dacă ajută bunul Dumnezeu și Maica Precista (făcut cruce, varianta scurtă, de oraș) de data asta o sa iasă bine, prindem un loc mai în față în convoiul lung, șerpuitor, care se învârte în cerc.

Trebuie doar să alegem călăuza pricepută...