În jurisprundenţă se arată că instituția logodnei este o realitate ce produce efecte juridice. Această nouă instituție juridică este reglementată în art. 266 – 270 a Noului Cod Civil, reprezentând promisiunea reciprocă a două persoane de a se căsători.

Logodna poate fi încheiată doar între un bărbat și o femeie și doar prin consimțământul personal și liber al acestora. Logodna nu reprezintă o etapă prealabilă obligatorie de parcurs în vederea încheierii căsătoriei și nici nu este o condiționare sau o certitudine privind o viitoare căsătorie între cei doi. Ea poate fi ruptă oricând, chiar și unilateral, de oricare dintre logodnici, fără consimțământul celuilalt.

Totuși, ruperea logodnei poate produce unele efecte juridice în anumite situații. Un proces pornit de la Judecătoria Botoşani a dus însă la concluzia, aproape unanimă, că este culpabilă infidelitatea unui logodnic ce poate determina ruperea logodnei de către logodnicul vătămat, acesta din urmă având dreptul de a solicita repararea prejudiciului.

Şi chiar aşa s-a şi întâmplat: logodnicul care s-a considerat prejudiciat a cerut domnişoarei pe care o considera logodnica sa să-i restituie contravaloarea tuturor cadourilor şi a sumelor de bani remise de-a lungul „logodnei” lor. Tocmai decizia de fond a instanţei a determinat folosirea acestei cauze drept exemplu în jurisprundenţă, deşi la apel şi recurs, decizia a fost schimbată.

Mai exact, este vorba de un bucureştean care a dat-o în judecată pe o tânără din Botoşani, pe care o considera logodnica lui, cu promisiune de căsătorie, deoarece, susţinea acesta, l-ar fi înşelat pe parcursul logodnei, în condiţiile în care el îi trimiterea diverse sume de bani şi bunuri, ajungând la suma de aproape 20.000 de euro. Mai mult, susţinea bărbatul, avea toate motivele să se considere logodit cu tânăra din moment ce îi cumpărase acesteia un inel de logodnă, dar apoi a ajuns la concluzia că fata doar s-a folosit de el şi de banii lui. Instanţa a fost convinsă de "vinovăţia" tinerei, astfel că a obligat-o la plata de despăgubiri în valoare de peste 40.000 de lei şi de peste 2.500 de euro. Fata a făcut însă apel.

Cum a motivat judecătorul decizia? Aflăm de pe legal-land.ro. "Un prim efect al ruperii logodnei prevăzut de art. 268 N.C.Civ. se referă la obligația de restituire a darurilor de logodnă. Astfel, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite. Această obligație nu se naște dacă logodna este urmată de căsătorie sau a luat sfârșit prin decesul unui logodnic, având o cauză străină de această promisiune de căsătorie. Cel de al doilea efect are în vedere situația în care ruperea logodnei este abuzivă sau culpabilă, atrăgând obligația desdăunării în sarcina logodnicului "vinovat’" atât pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, a celebrării acesteia, a pregătirii locuinței conjugale, cât și pentru orice alte prejudicii materiale sau morale cauzate".

În urma apelului la Tribunalul Botoşani, fata a povestit că de fapt ea avea o relaţie cu un terţ, iar bucureşteanul era de fapt persoana de încredere a unui cetăţean grec, ce avea o relaţie de dragoste cu prietena ei. Grecul îi trimitea bani prietenei ei prin bucureştean pe cardul tinerei, iar bucureşteanul adăuga sume modice destinate ei, pe motiv că îi era simpatică, fără să-i dea de înţeles că acest lucu impune nişte condiţii.

Instanţa a luat în considerare şi faptul că nu s-a făcut dovada existenţei unei logodne în sensul legii civile (vezi Info-Plus), condiţie care se referă la obligaţia de restituire a darurilor de logodnă. Ca atare, bucureşteanul a fost obligat să-i plătească tinerei cheltuielile de judecată. Povestea nu se opreşte aici, pentru că bărbatul a mers mai departe, cu recurs, la Curtea de Apel Suceava, însă judecătorii suceveni nu l-au admis.

Info- Plus Noul Cod Civil- Logodna
Art. 266. Încheierea logodnei. (1) Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. (2) Dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă. (3) Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. (4) Încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei. (5) Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie.

Art. 267. Ruperea logodnei. (1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. (2) Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerata nescrisă. (3) Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

Art. 268. Restituirea darurilor. (1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. (2) Darurile se restituie în natură sau, daca aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii. (3) Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Art. 269. Răspunderea pentru ruperea logodnei. (1) Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. (2) Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condiţiile alin. (1).

Art. 270. Termenul de prescripţie. Dreptul la acţiune întemeiat pe dispoziţiile art. 268 şi 269 se prescrie într-un an de la ruperea logodnei.