Arta lui Victor Acatrinei este una a adevărului relevat, chiar dacă el, adevărul, se manifestă deseori într-un dualism materie-spirit, real-virtual, concret-imaginar. Cu toate acestea, picturile sale realizate în tehnica simetriei nu produc nici contradicţii, nici nu se ascund în neînţelese simboluri. Dimpotrivă, privitorul primeşte, de o parte şi de alta a verticalei, atât imaginea apolinică, moderată, clară a structurii umane, cât şi pe cea dionisiacă, provocatoare de fantezie cromatică. Cu o cromatică luminoasă, în tonuri sincere, chiar provocatoare, Victor Acatrinei ridică un vertical lumii, căreia îi conferă energii astrale, simetria susţinând, în fapt, un efect de oglindire a sinelui, de palpabilă trăire într-un joc virtual al culorilor.
S-a născut pe 11 februarie 1946 la Vorniceni, în judeţul Botoşani, copilărind la Vlădeni alături de cei doi fraţi ai săi, Eugen şi Vasile, cel din urmă devenind mai târziu preot.
Părăseşte Botoşanii la vârsta adolescenţei, pe când avea 14 ani, dar meleagurile natale îi rămân în suflet, ca o lumină pururi aprinsă, izvor de inspiraţie şi de respiraţie artistică. De altfel, în Banatul dârz, Victor Acatrinei va rămâne acelaşi botoşănean în haine croite după chipu-i şi asemănare. "Pictorul Acatrinei este un bărbat robust, voinic, ca mai toți botoșănenii. Vorbește tare și răspicat, pentru că, după cum spune, nu are ce să ascundă. Îți spune adevărul în față, deși multora nu le place acest lucru", scrie despre el un ziar timişorean. Familia se stabileşte la Șemlac, în județul Arad, Victor Acatrinei urmând apoi școala profesională în Timișoara, iar liceul la seral. Pasiunea pentru culoare îl duce spre studiul picturii, absolvind mai întâi Şcoala Populară de Artă, secţiile sculptură şi pictură, apoi cursurile Facultății Facultatea de Arte şi Design a Universităţii de Vest Timişoara şi devenind, astfel, "pictor cu şcoală şi cu acte".
"Pentru că de pictat, pictam eu la fel de bine și fără facultate. Aveam talent de mic copil la desen, la cinci ani deja scriam. Prima expoziție am avut-o în anul 1981, la Muzeul de etnografie și folclor", spune Victor Acatrinei, mărturisind că este atras de impresionişti, iar dintre pictorii români, de Luchian, Grigorescu, Aman.
Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România - Filiala Timişoara.
Deşi a devenit "pictor cu şcoală şi cu acte", Victor Acatrinei recunoaşte că profesorii către care sufletul său se întoarce cel mai des nu sunt neapărat cei din universitate, cei care i-au deschis drumul către pictura "profesionistă", ci mai ales cei întâlniţi de-a lungul vieţii. Printre ei botoşăneanul Constantin Piliuţă şi Traian Bilţiu Dăncuş. "Pictura și tehnica în culoare le-am învățat de la Traian Bilțiu Dăncuș, pictor din Satu Mare, profesor la București. Eram la Mănăstirea Cernica, iar el lucra acolo, picta sala de mese a călugărilor. A făcut o frescă deosebită. Un om atât de talentat rar îți e dat să vezi. L-am cunoscut și pe Piliuță, iar aici (Timişoara, nota red.) am învățat pictura de la Aurel Țară".
Şi-a format mâna pictând flori, peisaje, dar şi executând copii după mai toţi marii clasici. S-a oprit asupra pânzei, tehnica de suflet fiindu-i cea în ulei. "Eu toată viața din asta am trăit: am vândut tablouri și am putut să trăiesc. Mi-am întreținut familia. Unii, invidioși, n-au văzut cu ochi buni asta, iar până am terminat facultatea m-au tot blamat, că sunt pictor fără școală. După facultate am încercat să fac și altceva, să pictez într-o altă manieră", povesteşte Victor Acatrinei în presa din Timişoara (ziarultimisoara.ro).
Maniera care îl consacră în arta românească este cea a simetriilor, o tehnică modernă, care l-a captivat, dar nu l-a "furat" destul cât să iasă din spaţiul picturii clasice. "Sunt frumoase simetriile, dar eu tot pictura clasică o iubesc, pictura cu care am trăit o viață întreagă. Deși, se pare, nu se mai poate merge pe școala veche în pictură. Ca să ies din vechile mele tipare, a trebuit să trec la o pictură modernă, dar tot în mod estetic, tabloul să aibă frumusețea lucrului bine făcut". Material complet aici...