Premieră: "Balerinul turbat", un spectacol de Mihai Donţu şi Victoria Bucun!

Premieră: "Balerinul turbat", un spectacol de Mihai Donţu şi Victoria Bucun!
Pe 20 şi 21 februarie, Mihai Donţu aduce pe scena Teatrului "Mihai Eminescu" din Botoşani "Balerinul turbat", de Denis Panfilov. Textul a beneficiat de traducerea şi adaptarea lui Lucian Băleanu, dar şi de contribuţia deosebită a coregrafei Victoria Bucun.

Textul original, "Balerina turbată", aparţine unui actor de teatru şi film moscovit, Denis Panfilov. În vârstă de 34 de ani, autorul a creat un text despre condiţia artistului, despre înălţimi şi căderi. Scris cu duritate şi aproape nemilă, este uşor de dedus că lumea artistului este expusă dinăuntru spre afară, că spectatorul asistă la o dramă care se petrece sub ochii săi, dar pe care el, publicul, nu o vede aproape niciodată pentru că reflectoarele, măştile, machiajul, perucile sunt totdeauna perfecte. Replica are mirajul ei, decorul este singura realitate posibilă, iar actorul… actorul există doar acolo, pe scenă.

Mihai Donţu şi Victoria Bucun s-au apropiat de acest text şi au creat un Personaj-Actor. Actorul care se joacă pe sine, cel real, cel hăituit, cel singur şi aflat mereu în aşteptarea marelui rol al vieţii.



Mihai Donţu: "Dumnezeul meu e scena, eu în asta cred!"

-Mişa, cum a pornit ideea acestui spectacol?

-Mă întâlneam cu Vica (Victoria Bucun, nota red.) dimineaţa şi ea îmi tot spunea că există un text genial. Am citit textul în original şi am zis: "Vica, e greu!". Şi ea mi-a spus: "Tu poţi să faci acest personaj". Am luat-o încet. Nu era un proiect pentru teatru neapărat, cât un exerciţiu pentru mine. La vizionare colegii au fost uimiţi, textul este cu adevărat bun. Îi mulţumesc în mod deosebit Vicăi pentru că a muncit atât de mult în acest proiect.

-A fost greu?

-Am apelat la sponsori, m-au ajutat mult cu decorul, cu ce au putut. Dar niciodată nu am crezut că voi putea trece peste aceste etape. E greu, da... Teatrul este o artă colectivă. Te întâlneşti cu tot felul de situaţii. Nu suntem într-un teatru adevărat, ai nevoie de spaţiu adecvat. Am repetat la 8 dimineaţa, la 1 noaptea, cum am prins liber. Apoi, ai o sală de 400 de spectatori şi un singur actor. A mai făcut asta la Botoşani, acum mulţi ani, Dan Puric. Daniel Badale ar mai fi un actor care ar fi potrivit într-un asemenea rol.

-Cum e textul în original? Ce te-a atras la el?

-Textul original este "Balerina turbată". Acest rol a fost făcut cu adevărat de bărbaţi, acolo unde au jucat femei au rezultat nişte parodii. Am vorbit cu Panfilov (Denis Panfilov, autorul textului, nota red.), i-am cerut drepturi de autor. Mi-a cerut o sumă foarte mare. I-am spus că, dacă aş avea banii ăştia, mi-aş achita ratele, mi-aş lua maşină şi aş sta acasă fără nicio grijă. Cred că i-a plăcut cum am abordat acest text, mi-a scris să îl sun şi mi-a dat voie să lucrez. Textul este despre viaţa unei actriţe.

-În România s-a mai jucat acest text?

-Este în premieră, nu s-a mai jucat. În Rusia a jucat Efremov (actorul Mikhail Efremov, nota red.). În România acest text nu este cunoscut.

-Ce are special? Ce aduce nou?

-Viaţa unui artist. Cum eşti sus şi într-o zi ajungi jos, jos de tot, muritor de foame. La noi în teatru am jucat multe roluri, dar când am citit acest text m-a provocat într-un mod anume. Aici este viaţa artistului. Şi nu mai vorbim despre salarii, pentru că salariile nu vor creşte niciodată. Publicul nu trebuie să ştie că eu, actorul, am probleme de spate, că îmi este greu...

-Totuşi, aduci un spectacol în care publicul vede exact acest lucru...

-Le aduc, da, le aduc în faţă şi aceste lucruri. Dar le spun într-un comic..., deşi spectacolul în sine este o tragedie. Dar deviza mea rămâne "La vita e bella"! Chiar dacă 70 la sută din acest spectacol poate fi viaţa mea, aşa cum este viaţa oricărui actor.

-Nu e risc dublu? Te expui şi ca actor şi ca om.

-Toţi se consideră expuşi. Uite cum rămân ei într-o garsonieră simplă şi sunt scoşi şi de pe acolo. În viaţă trebuie să dai omului şanse. Am învăţat din lecţia lui Volin. Totul este minunat şi deodată... Trebuie să fim mai generoşi şi mai buni unii cu alţii. Replica din spectacol: "Unde-i Dumnezeu? Unde-i generozitatea?". Dumnezeul meu e scena, eu în asta cred!


Mihai Dontu s-a nascut pe 20 noiembrie 1973, în Basarabia. Este absolvent al Facultăţii de teatru, secţia regie (Chişinău, 1990-1994), şi al Facultăţii de Teatru, sectia Arta actorului, arta actorului mânuitor de păpuşi şi marionete (Iaşi 1995 -1999). Din 1999 este angajat al Teatrului Mihai Eminescu din Botosani.



 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Din APROAPE în APROAPE...

Joi, 7 Decembrie 2017
734

Suntem extrem de neputincioşi în relaţiile interumane, mai ales cu oamenii pe care îi iubim. Dar, de la o vreme, din ce în ce mai greu ne recunoaștem. Și doar atât de frumo...

Șapte seri cu Mircea Oprea (V) - "Nu-i grija artistului să placă lumii ca om!"

Miercuri, 6 Decembrie 2017
1065

Ironic până în marginile palpabilului, contemplativ și pesimist, un cutreierător în metaforă, Mircea Oprea uimește printr-o nesecătuită capacitate imaginativă. Dar nu se &ici...

La mulți ani, MANUELL MĂNĂSTIREANU!

Marţi, 5 Decembrie 2017
621

Manuell Mănăstireanu s-a născut pe 5 decembrie 1973, la Botoşani. A absolvit în anul 1992 Liceul de Arte "Octav Băncilă" Iaşi, iar în anul 1999 finaliza cursurile Facultă...