Problema cimitirelor private a constituit, în ultima vreme, un subiect abordat atât în presa scrisă, cât şi în audiovizual. Poziţia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în această chestiune a stârnit reacţii vehemente, Biserica fiind pe nedrept acuzată că doreşte să deţină monopolul în privinţa administrării cimitirelor, din interes economic. În prezent, BOR nu administrează decât cimitirele din mediul rural, în care locurile de veci sunt gratuite. În mediul urban, cimitirele se află în administrarea primăriilor, iar locurile de veci se vând sau se concesionează contra unor tarife stabilite de către Consiliul Local. În momentul de faţă, legislaţia în vigoare nu permite înfiinţarea de cimitire private, organizarea şi funcţionarea cimitirelor intrând exclusiv în atribuţia unităţilor de cult sau a administraţiei publice locale.
 
Există un interes al Bisericii în această chestiune? Ce consecinţe ar putea avea apariţia iniţiativei private în cazul cimitirelor? Care sunt considerentele legale şi care este situaţia în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei? Sunt doar câteva dintre întrebările la care ne-a răspuns pr. ic. stavr. Marian Timofte, consilier în cadrul Sectorului administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Iaşilor.

-În ultima perioadă, în presă a existat o controversă legată de un aşa-zis interes al Bisericii Ortodoxe Române de a deţine monopolul în ceea ce priveşte administrarea cimitirelor. Au fost voci care au spus că Bise­rica ţine cu tot dinadinsul să nu se schimbe reglementările în vigoare referitoare la această chestiune. Care este adevărul?

-Am tot citit despre dezbaterile care au încins din nou spiritele în anumite medii ale presei româ­neşti, insistându-se aproape obse­siv pe un anumit interes econo­mic. Nejustificat şi fără nicio lo­gică, s-a tot insinuat faptul că Bi­serica se opune săvârşirii slujbelor în cimitirele private şi, în ge­neral, este împotriva cimitirelor private, din cauză că acestea ar intra în concurenţă cu veniturile pe care le-ar realiza Biserica. Este cât se poate de fals şi foarte simplu de observat că lucrurile nu stau aşa. Pentru că intenţia în­fiinţării cimitirelor există doar în mediul urban. Biserica, prin pa­rohii şi mănăstiri, adminis­trea­ză cimitire exclusiv în mediul rural. Iar, la ţară, preotul din pa­rohie nu percepe niciun ban când pune la dispoziţie enoriaşilor un loc de veci din cimitirul satului. În oraş, lucrurile stau altfel. Ci­mitirele sunt administrate de autoritatea publică locală şi, în cazul înfiinţării cimitirelor private, acestea ar intra într-o concurenţă în privinţa banilor cu sta­tul, în niciun caz cu Biserica.

Apoi, legat de interesul econo­mic, banii merg către serviciile fu­nerare. Sunt, cum se ştie, şi în Iaşi, şi în mai toate oraşele mari din ţară, sute de firme de pompe funebre. Aceste firme, într-ade­văr, realizează şi cumulează ve­ni­turi interesante, pe care le ob­ţin de la clienţii care înţeleg să li se adreseze pentru servicii fune­rare. Ţin să precizez că la nivelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei nu există nicio firmă de pompe funebre. Încât, repet, insistenţa de a pune în relaţie reacţia Bise­ricii vizavi de cimitirele private cu teama de a i se reduce din ve­ni­turi este ilogică, incorectă, nu are niciun fel de fundament, niciun fel de raţiune.

-De ce consideră Biserica Or­to­doxă că nu este potrivit ca ci­mi­tirele să devină o afacere?

-Problema cimitirelor private es­te privită cu reticenţă, cu rezer­vă de către BOR, iar Mitropolia Moldovei şi Bucovinei respectă ho­tărârile Sfântului Sinod, care fac referire la această chestiune. Este vorba despre trei hotărâri, din februarie, din iulie şi din octombrie 2012, care vizează partea duhovnicească sau aspectele prac­tice ale acestei chestiuni. Iar această parte duhovnicească stă în legătură cu percepţia existentă în spiritualitatea ortodoxă, conform căreia cimitirul este asimilat unui loc sacru. Or, în momentul în care un om de afaceri organizează un cimitir privat, pentru el acesta nu va însemna niciodată un loc sacru, ci sursa lui de bani. Este un business şi nimic mai mult, iar Biserica creştină nu poa­te rămâne nepăsătoare faţă de posibilitatea tratării cu lipsă de respect a ceea ce se consideră a fi sacru. Pentru că acolo credin­cio­şii merg şi stropesc cu a­gheaz­mă mormintele în ziua de Bobo­tea­ză, aprind lumânări de Învie­re, la mormintele strămoşilor, iar preotul, în afară de slujba înhu­mării, este chemat la parastase sau să sfinţească crucea de la mor­mânt. Apoi, în perioada cu­prin­să între Paşti şi Pogorârea Sfântului Duh, în funcţie de obiceiul locului, preotul este chemat să facă acele pomeniri la mor­min­te, cunoscute în popor sub denu­mi­rea de Paştile blajinilor. Aşa­dar, nu ne este indiferent faptul că, la un moment dat, un aface­rist privat ar putea fi lipsit de consi­deraţie faţă de toate aceste lucruri.

Cimitirele, administrate fie de primării, fie de biserici

-Dincolo de reglementările a­ces­­tea de ordin intern ale BOR, care sunt argumentele le­gale care îndreptăţesc Biseri­c­a să se opună înfiinţării cimitirelor private?

-Există Hotărârea de Guvern 955/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 660/22 iulie 2004, care poartă denumirea de Regula­mentul cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de administrare a domeniului pu­blic şi privat de interes local. La titlul Organizarea şi funcţionarea cimitirelor, la art. 22, alineatul 2 se spune, textual, că serviciile necesare colectivităţilor locale sunt asigurate în sistem privat de către unităţile parohiale, iar în sistem public prin cimitirele de stat/locale“. Este cât se poate de clar. Nu există în acest act normativ nicio prevedere în legătură cu cimitirele private.

Şi mai există un act normativ, este vorba de Ordinul ministrului Sănătăţii, nr. 261/1982, care, deşi mai vechi, se află încă în vigoare, şi care stabileşte, la art. 4, dreptul exclusiv al administraţiilor pu­bli­ce şi al unităţilor de cult de a administra cimitire: Înhumările şi reînhumările se fac numai în ci­mitirele administrate de comi­te­­tele sau birourile executive ale con­siliilor populare municipale, oră­­şeneşti şi comunale, precum şi în cimitirele aflate în proprietatea organizaţiilor de cult recunoscute potrivit legii“. S-a comentat că la acea vreme nu se putea pune problema unor iniţiative private. Aşa este, însă acest ordin este încă în vigoare, nu a fost abrogat.

Cadrul legal pe baza căruia s-ar putea face solicitarea înfiinţării u­nor cimitire private este prevă­zut doar într-un proiect de lege din 2009, care, deocamdată, a trecut doar prin Camera Deputa­ţi­lor. Patriarhia Română, precum şi forurile superioare ale altor cul­te din cele 18 recunoscute în Ro­mânia au depus mai multe a­men­damente. Există un istoric in­teresant al acestui proiect de lege până la ora actuală, dacă ne gândim că suntem în al patrulea an de când se tot dezbat articolele şi amendamentele aduse. Aşadar, există în acest proiect prevederi legate de înfiinţarea cimitirelor pri­vate, dar, atenţie, el nu a deve­nit încă lege în vigoare. Încât, sin­gurele reglementări legale în prezent sunt cele pomenite mai sus şi nu permit această posibilitate.

-Şi totuşi sunt câteva oraşe în ţară unde există cimitire private, în Bucureşti, Hunedoara. A existat o tentativă neconcretizată chiar şi la Botoşani. Ce se întâmplă acolo, cum func­ţionează?

-Conform reglementărilor, func­ţionează ilegal. Nu ştiu pe ce bază legală administraţiile locale au autorizat existenţa unor astfel de cimitire private. În mod surprinzător, la Botoşani, dl. viceprimar Viorel Iliuţă spunea că nu are cadrul legal pentru a respinge o astfel de iniţiativă privată. Eu l-aş întreba, dimpotrivă, care este cadrul legal pe baza căruia ar putea autoriza?

-Slujesc preoţi ortodocşi la slujbele de înmormântare în a­ceste cimitire private?

-La nivelul Mitropoliei Moldo­vei şi Bucovinei nu avem cunoştinţă de exis­ten­ţa unor cimitire private. În ce­lelalte oraşe din ţară nu ştiu ce se întâmplă, dar am înţeles că în Bu­cureşti merg preoţii să slujească.

-Preoţilor din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei nu li se permite oficierea de slujbe în cimitirele private. Există o reglementare internă în acest sens?

-Nu am transmis textual acest lu­cru, pentru că nu am avut obiectul unei asemenea circulare, ne­e­xis­tând cimitire private. Am transmis, însă, conţinutul, în esenţă, al hotărârilor Sfântului Sinod, care se referă la această problemă şi în care se exprimă reţinerea Biseri­cii faţă de cimitirele private.

Material complet pe Ziarullumina.ro