O mănăstire din apropierea Iaşului are o istorie mai puţin cunoscută de către locuitorii oraşului. Mănăstirea Vlădiceni se află la 20 de kilometri de Iaşi. În fiecare zi, dar mai ales la sărbători, călugării de la Vlădiceni îi cheamă pe oameni la rugăciune.
Protosinghel Arsenie Butnaru: Trebuie să mergem cu mintea şi cu inima în adâncurile istoriei şi să vedem la anii 1402 pe Alexandru cel Bun, Domnitorul Ţării Moldovei care dăruia Mitropolitului Iosif muşat, o poiană, o poiană care ulterior s-a numit Poiana Vlădicăi. În această poiană, călugării şi-au găsit loc de linişte, un loc unde să-l slăvească pe Dumnezeu. Prima biserică din piatră a fost ridicată la 1900. A fost începutul unui şir de grele încercări prin care a trecut obştea călugărească, scrie digi24.ro.
Protosinghel Arsenie Butnaru: Vorbim de o explozie, cum scrie în istorie, „groaznica explozie de la anul 1918”. Câteva sute de vagoane încărcate cu muniţie au explodat, se spune, în gara Socola. Mănăstirea de atunci a fost efectiv ştearsă de pe faţa pământului. Atât monarhii care se aflau aici, cât şi credincioşii au murit, arată digi24.ro.
Regele Fedinand a venit atunci personal la Iaşi şi a oferit din bugetul Ministerului de Război bani pentru o nouă biserică. Ridicată în 1928, construcţia a fost şubrezită de cutremure în anii '40, dar ce a fost mai rău a venit odată cu instaurarea regimului comunist. În 1949, mănăstirea a fost închisă, iar călugării alungaţi. Biserica mănăstirii a fost transformată în depozit pentru materiale de construcţie, iar în anii '80, zidurile - lăsate de izbelişte - au cedat. Abia acum 20 de ani călugării au refăcut complexul monahal.
