Sec, dulce sau spumos, alb sau roÅŸu, roz sau negru, vinul se serveÅŸte la masă, acasă sau în restaurant, la ocazii speciale sau fără nici un eveniment deosebit. Uneori, intră în preparatele alimentare pentru a da gust mâncărurilor. Este suficient să-l vezi într-un pahar perfect curat ca să te tenteze să-i probezi gustul. Oamenii din lumea largă i-au apreciat calităţile de peste 7000 de ani. Chinezii, în timpul împăratului Yu, prin anul 2205 î.Hr., consumau vinul atât pentru gustul deosebit, cât ÅŸi pentru efectul calmant.
VirtuÅ£ile vinului erau foarte bine apreciate încă din Antichitate. Istoricul grec Tucidides considera că locuitorii din bazinul mediteranean au încheiat perioada barbară ÅŸi au trecut la civilizaÅ£ie atunci când au început să cultive măslinul ÅŸi viÅ£a de vie, consumând minunatele lor produse, uleiul ÅŸi vinul.
Istoria vinului este strâns legată de evoluÅ£ia civilizaÅ£iei. În ţările mai dezvoltate s-au extins foarte mult culturile viÅ£ei de vie ÅŸi s-au perfecÅ£ionat tehnologiile de obÅ£inere a vinului. Cele mai mari ţări producătoare din lume sunt FranÅ£a (lider mondial), Italia, Spania, S.U.A., Argentina ÅŸi Portugalia. România ocupă locul 10 pe plan mondial ÅŸi locul 6 în Europa.
Principalele soiuri cultivate în România sunt: soiuri pentru vinuri albe: Fetească regală ÅŸi albă, Riesling, Aligote, Traminer, Muscat Ottonel; soiuri pentru vinuri roÅŸii: Merlot, Băbească, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră.
Efectele nutritive ÅŸi terapeutice ale vinului
Printr-o compoziÅ£ie chimică foarte amplă (zaharuri, acizi organici, glicerol, compuÅŸi fenolici, aminoacizi, vitamine – A, B1, B2, PP ÅŸi săruri minerale), vinul asigură un deosebit aport nutritiv ÅŸi mineralizant pentru organismul uman. Acest conÅ£inut depinde de soiul de struguri, tehnologia de prelucrare ÅŸi gradul de învechire în butoaie speciale, cisterne sau vinoteci.
Efectele terapeutice ale vinului sunt necontestate. Încă din vechime, numeroase scrieri au subliniat calităţile vindecătoare ale vinului. Dacă Hipocrate din Antichitate recomanda vinul pentru tratarea unor debilităţi fiziologice, pneumonie, plăgi deschise ÅŸi muÅŸcături de ÅŸarpe, marele savant Louis Pasteur considera vinul ca
cea mai sănătoasă ÅŸi igienică băutură“.
În toate timpurile, vinul era recomandat, în primul rând, pentru proprietăţile antianemice, fortifiante, revigorante ÅŸi energizante. Pentru aceste efecte intră ÅŸi astăzi în numeroase reÅ£ete cu vinuri tonice. De altfel, medicina populară a recomandat vinul, în cantităţi rezonabile, ca fortifiant al bătrânilor, convalescenÅ£ilor, lehuzelor ÅŸi persoanelor anemice, bolnave ÅŸi clorotice (palide). La copiii palizi este bine să li se dea la mese câte un păhărel (30 ml) de vin roÅŸu, având ca efect creÅŸterea poftei de mâncare ÅŸi îmbunătăţirea circulaÅ£iei sângelui.
La persoanele slăbite, vinul stimulează pofta de mâncare; dacă se bea în timpul meselor, are efect de stimulare a digestiei. Bătrânii noÅŸtri consumau un vin alb-sec după o mâncare cu peÅŸte, un vin roÅŸu după o friptură de porc ÅŸi un vin dulce după o plăcintă, la desert.
Vinurile albe au efect diuretic
Vinurile albe, uÅŸor acriÅŸoare, sunt diuretice pentru un rinichi sănătos ÅŸi cu rol în stimularea digestiei. Prin conÅ£inutul lor în metionină, evacuează toxinele din ficat.
Vinurile roÅŸii, bogate în taninuri, sunt astringente ÅŸi au un efect uÅŸor constipant. Acestea ajută la absorbÅ£ia vitaminei B12, cu rol în formarea sângelui. În vremea romanilor se considera că vinul roÅŸu evită albirea timpurie a părului ÅŸi dă mai multă vigoare organismului, chiar la vârste înaintate. Este consumat cu multă plăcere, fiind mai bine tolerat de stomac ÅŸi ficat. Atât în vinul alb, cât ÅŸi în cel roÅŸu, se pregătesc multe macerate terapeutice pentru diferite maladii.
La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizează digestia ÅŸi menÅ£ine starea de confort digestiv, fără dureri ÅŸi fără balonări. După o hrană copioasă, cu carne ÅŸi multă grăsime, un pahar de vin ajută la evacuarea reziduurilor nefolositoare din intestin. În plus, reduce riscul apariÅ£iei ulcerului gastric sau duodenal, prin combaterea bacteriilor din segmentul piloric, cum este cazul bacteriei Helicobacter pylori, precum ÅŸi a altor germeni dăunători, cum ar fi Salmonella. Nu este de mică importanţă efectul vinului ca medicament, în combaterea intoxicaÅ£iilor cu metanol ÅŸi etilenglicol.
Un consum ponderat de vin previne bolile inimii
Cele mai clare efecte pozitive ale vinului sunt legate de afecţiunile inimii şi ale sistemului circulator.
Vinul roÅŸu ajută la menÅ£inerea sănătăţii vaselor de sânge, cu activarea circulaÅ£iei periferice, chiar în cazul persoanelor în vârstă de peste 70 de ani. Se reduce, de asemenea, inflamarea vaselor sanguine la fumătorii cronici. În general, este redus riscul afecÅ£iunilor aterosclerotice la nivelul arterelor cerebrale ÅŸi la nivelul picioarelor. În mod semnificativ, scade riscul atacurilor de cord ÅŸi a congestiei cerebrale. S-a constatat că un pahar de vin roÅŸu, consumat după masa de prânz, prezintă un mare potenÅ£ial terapeutic de evitare a apariÅ£iei celui de-al doilea atac de cord.
Un test făcut timp de 16 ani pe un eÅŸantion de 13.000 de persoane a demonstrat faptul că atacul de cord scade cu 32% la persoanele care au consumat zilnic 1-2 pahare cu vin roÅŸu. Acest efect benefic se explică prin acÅ£iunile vasodilatatoare, menÅ£inerea permeabilităţii peretelui arterelor ÅŸi a venelor, reducerea aterosclerozei coronariene ÅŸi a colesteroluluirău“ din sânge.
AcelaÅŸi test a arătat că în cazul unui consum zilnic de peste două pahare de vin, atât alb, cât ÅŸi roÅŸu, creÅŸte riscul apariÅ£iei atacurilor de cord ÅŸi a cirozei hepatice.
Abuzul de vin dăunează
Vinul ridică tensiunea sanguină la hipotensivi, dar nu este indicat la hipertensivi decât îndoit cu apă.
AcÅ£iunea dăunătoare a abuzului de vin a fost descrisă foarte plastic de marele scriitor Petrarca:Vinul este nevătămător, dacă se respectă doza ÅŸi dacă se bea cu moderaÅ£ie ÅŸi cumpătare. Primul pahar de vin taie setea, al doilea dă bună dispoziÅ£ie, al treilea dă plăcere, al patrulea Å£ine în spate beÅ£ia, al cincilea mânia, al ÅŸaselea cearta, al ÅŸaptelea furia, al optulea somnul, iar al nouălea boala sigură“.
La nivelul aparatului respirator, vinul roÅŸu, printr-un component important numit resveratrol, ajută la reducerea inflamaÅ£iilor ÅŸi a riscurilor de boli cronice ale plămânilor, respectiv pneumonie, pleurezie, guturai ÅŸi gripă. Vinul fiert cu puÅ£ină coajă de lămâie, cu scorÅ£iÅŸoară sau cuiÅŸoare, constituie un remediu minunat, care produce sudaÅ£ie în pneumonie ÅŸi grăbeÅŸte vindecarea în răceli, febră, oboseală generală ÅŸi unele afecÅ£iuni epuizante.
La nivelul creierului, consumul moderat de vin de calitate ajută la prevenirea afecţiunilor degenerative, precum maladia Alzheimer şi reduce semnificativ apariţia unui accident cerebro-vascular.
Un pahar de vin sec, recomandat chiar ÅŸi diabeticilor
Pentru bolnavii de diabet, un consum moderat de vin sec ÅŸi demi-sec ajută la asimilarea generală ÅŸi reduce cantitatea de acetonă ÅŸi zaharuri eliminate în urină, caz constatat la persoanele cu glicemie ridicată. În vechea Romă, cu 1600 de ani înainte de a fi descoperită insulina, era un celebru medic, numit Araeteus, care recomanda vinul sec pentru tratamentul diabeticilor.
Polifenolii din vin, mai ales din cel roÅŸu, s-au dovedit de mare eficienţă în extirparea celulelor canceroase din sân.
Atât în formă naturală, cât ÅŸi diluat, în proporÅ£ie de 1:10, vinul are efecte bactericide, fiind unul dintre cele mai vechi antibiotice naturale, mai ales atunci când se amestecă cu miere de albine ÅŸi se aplică pe diferite ulceraÅ£ii ÅŸi plăgi externe, având acÅ£iune cicatrizantă.
Alte virtuÅ£i terapeutice ale vinului sunt: acÅ£iune antivirală la virusul poliomielitei, a virusului hepatic, a unor heterovirusuri ÅŸi în scăderea colesterolului sanguin.
În perioadele trecute, cu frecvente epidemii de boli infecÅ£ioase (holera, dizenteria, tifosul), se spunea că persoana care bea vin se îmbolnăveÅŸte mai puÅ£in, întrucât vinul previne infecÅ£iile intestinale. Încă din Antichitate, Iulius Cezar cerea soldaÅ£ilor romani să-ÅŸi bea raÅ£ia de vin pentru a evita multe boli legate de infecÅ£iile interne. Mai târziu, în secolul al XVII-lea, marinarii francezi primeau zilnic o porÅ£ie de 3 litri de vin, cu efect profilactic faţă de îmbolnăvirile digestive. Nu întâmplător, rezervele de vin de pe flota spaniolă depăşea cu mult rezervele de apă dulce pentru marinari. Este adevărat că marinarii nu prea se îmbolnăveau, dar, după un consum prea ridicat de vin, deveneau agresivi ÅŸi aruncau peste bord pe căpitanul navei.
Un alt eveniment legat de consumul de vin este consemnat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când soldaÅ£ii italieni primeau zilnic raÅ£ia de vin roÅŸu ÅŸi nu avea probleme cu epidemiile de dizenterie sau tifos, ceea ce îi deosebeau de soldaÅ£ii germani, mai bolnăvicioÅŸi, fără raÅ£ia asigurată de vin.
Vinul stimulează sistemul nervos central
Vinul este un veritabil stimulent atât pentru trup, cât ÅŸi pentru suflet. Prin aromă, miros, gust ÅŸi culoare, vinul predispune favorabil spiritul, stimulează simÅ£urile, având efect, în primul rând, asupra sistemului nervos central, respectiv asupra creierului.
Din toate timpurile, vinul a fost considerat ca o băutură mistică, făcând legătura dintre om ÅŸi puterile supranaturale. La majoritatea religiilor, a fost ÅŸi este folosit în practicile rituale, fiind adus ca ofrandă zeilor.
La creÅŸtini, hrana vieÅ£ii spirituale se practică prin Împărtăşania cu pâine ÅŸi vin care simbolizează Trupul ÅŸi Sângele Domnului.
Este bine de menÅ£ionat că, sub efectul euforic al vinului, mari personalităţi ale vieÅ£ii culturale ÅŸi ÅŸtiinÅ£ifice de pe tot Globul au creat pagini nemuritoare în poezie, proză ÅŸi tehnică, schiÅ£ând o lume nouă în beletristică, artă ÅŸi ÅŸtiinţă.
Consumat cu înÅ£elepciune, poate fi un sprijin de nădejde, atât în stări de necaz, cât ÅŸi la bucurii. S-a demonstrat că este un component necesar în alimentaÅ£ie ÅŸi, în acelaÅŸi timp, un veritabil medicament natural, deosebit de benefic pentru sănătatea omului cumpătat. Dar atenÅ£ie! Consumat în cantităţi exagerate, poate duce la accidente fatale, la degradarea gravă a personalităţii în faÅ£a semenilor ÅŸi la distrugerea treptată a sănătăţii.
Constantin I. Milică este profesor universitar la Universitatea de ÅžtiinÅ£e Agricole ÅŸi Medicină Veterinară (USAMV) din IaÅŸi. Este specializat în fitoterapie ÅŸi tratează anual sute de persoane din toate colÅ£urile ţării, prescriind pentru orice boală preparate complexe din plante pe care cel mai adesea le ignorăm. A salvat oameni cărora nu li se mai dădeau ÅŸanse de supravieÅ£uire, preparatele fiind realizate în laborator, după metode ÅŸtiinÅ£ifice ÅŸi după atenta analiză a fiecărei afecÅ£iuni în parte.
farmacia-verde.ro