Directorul Registrului Auto Roman, spune scriitorul Constantin Iftime, este "un om împăcat cu soarta, ajuns la vârsta maximei maturităţi", dovadă că tocmai soarta pare să îl inspire cel mai mult, destul cât să îi ofere şi curajul de a se lansa în viaţa literară cu un volum de proză.
"Cum reiese din epicul scrierii lui de aici, şi realitatea, dar şi gândurile lui s-au regăsit, s-au potrivit unele cu altele, ca în perfecţiunile unui vis. Viaţa lui însuşi, în proporţie de nouăzeci şi ceva la sută, cum spune direct autorul, intrând entuziasmat printre cele descrise, poate fi subiect deplin de operă literară", mărturiseşte Constantin Iftime.
Aşadar, Dumitru Monacu se ia în serios, demonstrând că scrisul nu este doar o cale de a construi intimităţi, ci şi o asumare a propriilor trăiri, oricât de intime sau de expuse ar fi acestea.
"Nu ştiu de ce mă aşteptam de la început să citesc nişte texte la care nota de bază să fie umorul. Un umor jovial, nu satiră, care răstoarnă lumea pe dos. Cumva, aşteptările mele au fost confirmate. Descrierile lui sunt deseori scăldate de o uşoară briză caldă, în care regăsim umor, farmec al vieţii şi vitalitate. Acesta-i conţinutul vieţii, dacă nu trăite, atunci visate, pe care-l caută autorul acestei cărţi. Toate aceste presupoziţii l-au îndemnat, cred, să scrie. Şi atitudinea rebelă, dar şi confirmarea că se află la mijlocul lumii, sentiment profund al celui împăcat. Faptul că şi-a luat în serios dorinţa de a scrie – iar scrisul reprezintă o aventură profund umană, care cere şi acţiune, dar şi contemplare – ne arată că a intrat hotărât pe unul din marile scenarii spirituale", scrie Constantin Iftime despre botoşăneanul proaspăt scriitor.
