Pe 7 ianuarie 2011, in sala Muzeului Judetean Botosani, zeci de oameni – scriitori, pictori, prieteni, rude, cunoscuti sau iubitori de cultura – au poposit langa sufletul poetului si graficianului Constantin Dracsin, trecut la cele vesnice in urma cu 12 ani.
Destinul lui Constantin Dracsin s-ar cuveni predat drept lectie de traire tuturor celor care, sanatosi fiind, isi plang vietuirea, dar si celor care, loviti de soarta, nu gasesc niciun sens poverii cu care au fost "meniti". "Niciodata nu m-am considerat un invins!", spunea Constantin Dracsin. O crunta boala, poliomielita, care secera in vremea primei jumatati a secolului trecut sute de copii, il loveste si pe micul Constantin. In casuta din satul sau, cu oameni simpli si in frica de Dumnezeu, a inceput lupta pentru viata. Urmeaza ani de tratamente, spitalizari si sperante amestecate.
La finalul acestei lupte, Constantin Dracsin ramane cu gura nascand din varful creionului cuvinte. Apoi, intr-un ceas de chinuire sufleteasca, Poetul si-a ingramadit cuvintele pana cand acestea au devenit puncte, linii, copaci, oameni. Cuvinte devenite desen, in dorul de fratele ce tocmai sfarsise intr-un cumplit accident de circulatie. "Nu m-am putut duce la inmormantarea fratelui. Nici nu as fi putut, voiam sa il pastrez in sufletul meu asa cum il stiam. Si pentru ca trebuia sa ramana cineva si acasa, nu m-am dus la inmormantare. In noaptea aceea am inceput sa desenez", avea sa marturiseasca mai tarziu Constantin Dracsin.
"Din cauza acestei tragedii, din acea noapte, s-a apucat de desen. A desenat peste 4000 de lucrari, multe imprastiate pe la prieteni, cunoscuti, multe in strainatate. Ce vedeti aici e o mica parte din lucrari, dar si dintre cele mai reusite, mai reprezentative pentru el", a spus scriitorul Gellu Dorian la vernisajul expozitiei din 7 ianuarie 2011.
La sfarsitul anului 1998 se hotaraste, impreuna cu Gheorghe Iavorenciuc, o expozitie Constantin Dracsin. Omul de afaceri reactionase in acest fel la un articol pe care Gellu Dorian il publicase in presa vremii despre destinul unui om care se incapatana sa isi strabata propria viata. Intre Constantin Dracsin si Gheorghe Iavorenciuc se legase o prietenie stransa.
"Constantin Dracsin a avut multi prieteni. Multi ne-am bucurat de prietenia lui, de poezia lui. Ne-a dat cel ce n-a avut, mai mult decat noi toti, cei care am avut. Cu vreo trei luni inainte, Gellu Dorian scria un articol despre clipele grele ale lui Constantin Dracsin, cel care nu avea nimic, nu avea cercevele, nu avea hartie pe care sa scrie. Si atunci eu am vazut ca aveam mai mult, aveam si un televizor in plus, aveam si niste prajituri. Am mers la el si ne-a servit cu o cafea din boabe de struguri uscate", povesteste Gheorghe Iavorenciuc, cel caruia i s-a datorat si expozitia de pe 7 ianuarie 2011.
Pentru ca, daca boala a invins si artistul nu a mai apucat ziua de 15 ianuarie 1999, Gheorghe Iavorenciuc i-a dus mai departe mesajul. Sau sufletul… "Sa nu uitam sufletul din noi, sa tinem unul la altul, sa ducem vestea, sa ducem sufletul celuilalt mai departe. Sufletul lui Dracsin este in noi. Viata mea este atat de amprentata de el, noi trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a dat un om ca el", spune printre lacrimi Gheorghe Iavorenciuc.
Un excelent parcurs prin Cuvantul si Desenul lui Constantin Dracsin a facut poetul Dumitru Tiganiuc, acesta dovedind o minutioasa si delicata analiza a sufletului celui care, fara sa aiba maini, a purtat aripi.
"Daca va uitati la grafica de aici, extrem de interesanta, a poetului si graficianului Constantin Dracsin, in fiecare desen observam o anume energie interioara bine dirijata catre estetic, catre frumos, o energie care consuna cu energia lui interioara, acele trepidatii ale sufletului sau. A stiut sa-si pastreze un anumit echilibru. Toata suferinta lui e imploziva in interioritatea lui. In poezia lui Constantin Dracsin se simte mereu o suferinta, dar totodata o incercare de a o stapani si de a se alatura celorlalti ca si cum totul ar fi natural, dat de Dumnezeu", spune Dumitru Tiganiuc despre confratele sau disparut, povestind apoi despre prima lansare de carte a poetului, facuta de un alt plecat, Lucian Valea, care a simtit cu adevarat mireasma, parfumul de talent al lui Dracsin si l-a adus in vazul cititorilor.
"Nemultumirea interioara l-a facut sa mearga mai departe. Desi nu a putut merge la scoala, el a facut o scoala de sine, a vietii sale, cu lecturi bine selectate si care sa il ajute. Tot timpul s-a simtit ca trebuie sa isi depaseasca conditia. De la o treapta la alta, de la un volum la altul tonalitatea este din ce in ce mai profunda si mai interiorizata. Se simtea apropiat de toti, incurajat de toti, dar traia o trista singuratate. Momente de o biografie cumplita, dar care se dilueaza in substanta poeziei sale. A avut o mare durere, simtea destinul apasandu-l, asa cum, cu creionul in dinti, se apleca catre hartie pentru a invinge aceasta apasare tragica. A trait intr-un con de umbra, dar si-a cautat propriile oglinzi in care sa se inteleaga mai bine", sunt cuvintele lui Dumitru Tiganiuc.
Expozitia din data de 7 ianuarie 2011 a fost organizata de Societatea Culturala "Constantin Dracsin", prin grija si sustinerea lui Gheorghe Iavorenciuc. Cu aceasta ocazie au fost proiectate imagini din filmele realizate de Sanda Visan si Grigore Ilisei, al caror protagonist este Constantin Dracsin. Au participat numerosi oameni de cultura, printre care Gellu Dorian, Dumitru Tiganiuc, Nicolae Corlat, Gabriel Alexe, Lucian Alecsa, Gheorghe Hreapca, Gheorghe Median, Corneliu Dumitriu si altii.
Constantin Dracsin s-a nascut la 20 iulie 1940, in Băluşeni, judetul Botoşani, si a incetat din viata la 7 ianuarie 1999.
Din pricina unei necrutatoare boli, din copilarie nu si-a mai folosit mainile, scriind si desenand cu dintii. O lupta careia Constantin Dracsin i-a dat un sens, devenind unul dintre cei mai apreciaţi poeţi, dar si un foarte bun grafician. A avut numeroase expoziţii personale in Botosani (1985, 1987, 1988, 1989, 1992, 1999), Iasi (1988), Bucuresti (1991), Essen, Germania (1991) si Olanda (1993). Prezent in colectii particulare din tara si strainatate. A realizat 146 de lucrari de grafica.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Asociatiei Artistilor Plastici Amatori din Bucuresti. Despre opera sa au scris referinte critice: Ioan Alexandru, Virgil Mazilescu, Laurenţiu Ulici, Daniel Dumitriu, Traian T. Coşovei, Radu Negru, Constantin Pricop, Valentin Ciuca, Dumitru Tiganiuc, Emil Iordache, Gellu Dorian.
(F.Tonita)
