La finele zilei publicăm din nou o poezie ajunsă la redacție. Nouă ne-a plăcut. Vă dorim lectură plăcută.

***

VARĂ MIROSIND A LUNĂ

de Ciubotariu Mihaela

Vara-şi reazemă lumina de cireşii în delir,

potopiţi de-un rai fierbinte, răsfirat în evantai,

însetat sorbi din fântâna ochilor mei de caşmir,

căutând răcori rebele şi intrările în rai.

macii ruşinaţi de vremuri, pleacă floarea între spice

CITEȘTE ȘI: "Tânăra din Botoșani care a renunțat la visul de a fi avocat pentru a deveni fermi..."

şi se vaită-n furtuna fluturilor răzgâiaţi,

te îmbraci în ierburi aspre, ce aşteaptă să despice,

cerurile fără capăt, drum spre îngeri deghizaţi.

vai cum mai miroşi a lună lăfăindu-se-ntre stele!

vai cum mai respiri apatic a amurg de chihlimbar!

cum îmi mai treci agale, printre gânduri austere,

arhivându-mi rar miresme printre file de ierbar!

îmi pătrunzi adânc în minte,  ca-ntr-un joc de mirodenii,

scrijelind pe al meu suflet răni nevindecate-un veac,

un altar îmi faci din ruga-mi, sărutând cu pioşenii,

mâinile ce-mi sunt de gheaţă, cu parfum de liliac.

nu te scrie nici o carte,nu te-ascunde nici un rând,

e-un balans de vise crude,părând doar formalitate,

tu, o pasăre albastră,  treci prin viaţa mea vibrând,

vinzi iluzii desuete, cu miros de mere coapte.

câtă sete mă îndeamnă să te beau din pumnul nopţii,

chiar şi greierii se-ntrebă de-mi eşti imn sau o baladă,

dintre îngeri păzitori aș dori să-mi iau adepţii,

şi privirea ta prea verde, s-o ascund într-o cascadă.

eşti coloana vertebrală a luminilor din mine,

infinitul are capăt doar privindu-te dormind,

mă topesc în adorarea clipei ce ni se cuvine,

mă întrec cu veşnicia, să mai pot să te cuprind.

mă voi vindeca de spaima de-a te pierde într-o zi,

ascunzându-te în vara cu ochi mari şi aurii!

***

Vă reamintim că publicația Știri.Botoșani.Ro așteaptă creațiile voastre, în versuri, pe adresa stiri@botosani.ro, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiți poeți consacrați, ci să vă placă să citiți și să scrieți poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADĂ.

Și nu uitați: Trăim în Botoșani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni!