Dacă vă imaginaÈ›i că am abandonat proiectul VERSURI DIN STRADÄ‚, ei bine, nu. Dar lucrurile se precipită atât de de mult în ultima vreme în România încât chiar nu am avut timp să ne mai uităm în cutia poÈ™tală electronica a ziarului.
Sărbătorile care se apropie ne-au făcut totuși să zăbovim din nou și să ne apropiem de poezie, și atunci am descoperit o nouă poveste de iarnă scrisă cu foarte mult suflet, primită de la Gabriela Munteanu, profesor la Școala Gimnazială nr. 1 Hilișeu Horia.
***
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN
de Gabriela Munteanu
Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac,
Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac.
Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată,
Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată:
Cândva trăia un moÈ™ hapsân, ce nu-mpărÈ›ea nimic cu alÈ›ii,
Era amarnic de zgârcit È™i-È™i necăjea într-una fraÈ›ii.
La poarta lui veni să ceară la ceas de seară- adăpostire,
Feciora Sfântă spre a naÈ™te, a lumii sfântă mântuire...
Bătrânul moÈ™ nu vru s-audă È™i-i alungă făr să se uite,
Sfânta Maria il născu pe Pruncul Sfânt chiar între vite....
Nepoata prinse-a lăcrima È™i-o întrebă pe bunicuță:
Și pruncului nu i-a fost frig? Nu a-ngheÈ›at a sa mânuță?
Acolo mari minuni se-aflară, trei magi veniți din răsărit
Adus-au daruri minunate pentru copilul mult dorit.
Dar MoÈ™ul nu fu pedepsit pentru a lui urâtă faptă?
Nu i-a fost greu să lase-n frig un prunc ce lumea îl aÈ™teaptă?
Ei, draga mamii, el a plâns când a aflat cine e pruncul
Și-n fața pruncului smerit și-a aplecat atunci genunchiul...
Și a promis c-o veșnicie va duce daruri la copii
Și lumii-ntregi, după putere, va face multe bucurii...
Copila râde È™i din braÈ›e coboară, merge la fereastră...
Afară ninge liniștit cu fulgi pufoși din bolta-albastră.
Pe geam lipeÈ™te clopoÈ›ei tăiaÈ›i cu foarfecu-n hârtie
Și lung priveÈ™te pe fereastră gândind că MoÈ™ul o să vie...
În tindă se aude -ncet un pas necunoscut...străin
„Găbiță, tu te-ai înÈ™elat...credeai că-n sat nu am să vin...
Dar, iată-mă ajuns la voi cu daruri multe în desagă,
Vino la Moșul, ca să-ți dau, căci trebuie să plec degrabă!
Eu trebuie să-nconjur lumea ducând cu mine bună veste
Căci s-a născut Mântuitor aÈ™a cum spusa în poveste.”
Și Moșul scoase din desagă o carte plină cu povești...
Copilărie cu bunici, unde te-ascunzi? Pe unde ești???
***
Vă reamintim că publicaÈ›ia Știri.BotoÈ™ani.Ro aÈ™teaptă creaÈ›iile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiÈ›i poeÈ›i consacraÈ›i, ci să vă placă să citiÈ›i È™i să scrieÈ›i poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADÄ‚.
Și nu uitaÈ›i: Trăim în BotoÈ™ani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor È™ef, Tudor Carare)