Dacă vă imaginați că am abandonat proiectul VERSURI DIN STRADĂ, ei bine, nu. Dar lucrurile se precipită atât de de mult în ultima vreme în România încât chiar nu am avut timp să ne mai uităm în cutia poștală electronica a ziarului.
Sărbătorile care se apropie ne-au făcut totuși să zăbovim din nou și să ne apropiem de poezie, și atunci am descoperit o nouă poveste de iarnă scrisă cu foarte mult suflet, primită de la Gabriela Munteanu, profesor la Școala Gimnazială nr. 1 Hilișeu Horia.
***
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN
de Gabriela Munteanu
Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac,
Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac.
Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată,
Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată:
Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții,
Era amarnic de zgârcit și-și necăjea într-una frații.
La poarta lui veni să ceară la ceas de seară- adăpostire,
Feciora Sfântă spre a naște, a lumii sfântă mântuire...
Bătrânul moș nu vru s-audă și-i alungă făr să se uite,
Sfânta Maria il născu pe Pruncul Sfânt chiar între vite....
Nepoata prinse-a lăcrima și-o întrebă pe bunicuță:
Și pruncului nu i-a fost frig? Nu a-nghețat a sa mânuță?
Acolo mari minuni se-aflară, trei magi veniți din răsărit
Adus-au daruri minunate pentru copilul mult dorit.
Dar Moșul nu fu pedepsit pentru a lui urâtă faptă?
Nu i-a fost greu să lase-n frig un prunc ce lumea îl așteaptă?
Ei, draga mamii, el a plâns când a aflat cine e pruncul
Și-n fața pruncului smerit și-a aplecat atunci genunchiul...
Și a promis c-o veșnicie va duce daruri la copii
Și lumii-ntregi, după putere, va face multe bucurii...
Copila râde și din brațe coboară, merge la fereastră...
Afară ninge liniștit cu fulgi pufoși din bolta-albastră.
Pe geam lipește clopoței tăiați cu foarfecu-n hârtie
Și lung privește pe fereastră gândind că Moșul o să vie...
În tindă se aude -ncet un pas necunoscut...străin
„Găbiță, tu te-ai înșelat...credeai că-n sat nu am să vin...
Dar, iată-mă ajuns la voi cu daruri multe în desagă,
Vino la Moșul, ca să-ți dau, căci trebuie să plec degrabă!
Eu trebuie să-nconjur lumea ducând cu mine bună veste
Căci s-a născut Mântuitor așa cum spusa în poveste.”
Și Moșul scoase din desagă o carte plină cu povești...
Copilărie cu bunici, unde te-ascunzi? Pe unde ești???
***
Vă reamintim că publicația Știri.Botoșani.Ro așteaptă creațiile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiți poeți consacrați, ci să vă placă să citiți și să scrieți poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADĂ.
Și nu uitați: Trăim în Botoșani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor șef, Tudor Carare)