Continuăm să publicăm poeziile venite la redacÈ›ie cu credinÈ›a că aducem un serviciu literaturii române È™i promovării celor care nu au avut niciodată curajul de a aÈ™terne cuvintele pe hârtie. Iar surprizele apar în fiecare zi. Vă dorim lectură plăcută.
***
A RUGINIT CALEA LACTEE
de Apației Mihaela
a ruginit Calea Lactee!
și mie sufletul
prin ochii mei
chiar și florile se ofilesc
culorile pălesc și ele
gândul mi-e prizonier
între căutări vechi È™i noi
È™i pururi flămând de sens
pe buzele mele totul moare
cuvântul meu nu a cunoscut vreodată zborul
căci îl sădesc înăuntru-mi
de frica plantei care îmi zâmbeÈ™te forÈ›at
de ce pare Terra atât de încordată?
Sunt om!
pe mine nu mă mănâncă moartea?
când mintea nu te mai ajută
È™i cu toate acestea, inima îÈ›i bate
aia e tot moarte.
SUNT OM,
nu moartea
ci viața mă sperie.
***
Vă reamintim că publicaÈ›ia Știri.BotoÈ™ani.Ro aÈ™teaptă creaÈ›iile voastre, în versuri, pe adresa stiri@botosani.ro, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiÈ›i poeÈ›i consacraÈ›i, ci să vă placă să citiÈ›i È™i să scrieÈ›i poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADÄ‚.
Și nu uitaÈ›i: Trăim în BotoÈ™ani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor È™ef, Tudor Carare)