Continuăm să publicăm poeziile venite la redacție cu credința că aducem un serviciu literaturii române și promovării celor care nu au avut niciodată curajul de a așterne cuvintele pe hârtie. Iar surprizele apar în fiecare zi. Vă dorim lectură plăcută.
***
A RUGINIT CALEA LACTEE
de Apației Mihaela
a ruginit Calea Lactee!
și mie sufletul
prin ochii mei
chiar și florile se ofilesc
culorile pălesc și ele
gândul mi-e prizonier
între căutări vechi și noi
și pururi flămând de sens
pe buzele mele totul moare
cuvântul meu nu a cunoscut vreodată zborul
căci îl sădesc înăuntru-mi
de frica plantei care îmi zâmbește forțat
de ce pare Terra atât de încordată?
Sunt om!
pe mine nu mă mănâncă moartea?
când mintea nu te mai ajută
și cu toate acestea, inima îți bate
aia e tot moarte.
SUNT OM,
nu moartea
ci viața mă sperie.
***
Vă reamintim că publicația Știri.Botoșani.Ro așteaptă creațiile voastre, în versuri, pe adresa stiri@botosani.ro, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiți poeți consacrați, ci să vă placă să citiți și să scrieți poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADĂ.
Și nu uitați: Trăim în Botoșani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor șef, Tudor Carare)