Narcis Ilaș (18 ani) a avut un debut senzațional la Botoșani. La doar 20 de ani, a fost surpriza lui Leo Grozavu în primul „11” al echipei care a fost lider mai multe etape în Superliga.
Din păcate, tânărul fundaș a suferit o accidentare destul de gravă în minutul 14 al duelului câștigat pe 27 octombrie de FC Botoşani cu FC Hermannstadt, scor 2-0, în campionatul intern.
I se spune „Edgar Davids de România”
În două luni se preconizează că va reveni la antrenamente să prindă cantonamentul de iarnă. Ilaș este poreclit „Edgar Davids de România” pentru că suferă de miopie și poartă ochelari speciali de vedere în timpul partidelor din Superliga.
ProSport s-a deplasat la Botoșani pentru a face un interviu cu puștiul-minune al botoșănenilor.
-Ce înseamnă să fii din Botoșani și echipa ta să fie pe primul loc? Simți altfel lucrurile astea sau care e atmosfera?
-Da, e o experiență unică, pentru că e și primul an al meu în Superliga. Mă simt foarte bine acasă și, vă dați seama, sperăm să continuăm pe această cale.
-E un sentiment ciudat să joci alături de vecini, să fie vecinii în tribună, prietenii, cei de la școală, de la foștii colegi și așa mai departe?
-Da, cum am spus, cum e și primul an în Superliga, chiar mă simt foarte bine așa acasă și să știu că vin vecinii la meci și toată ziua îmi zic „să-mi faci rost pentru următorul meci de un bilet, o invitație”.
-Te descurci cu biletele, cu invitațiile?
-Da, chiar mă ajută și clubul și le mulțumesc pe calea asta.
„Am plecat în Italia ca să mă maturizez mai mult”
-Cum a început fotbalul aici? Ești din localitate, ai început chiar la Botoșani, aici sau în altă parte?
-Am început la un club privat, la domnul Cristian Ioan Frumuz, la 4 plus 1, cum era înainte.
-Câți ani aveai atunci?
-La 7 ani am început, mi-a fost foarte greu la început, am început să plâng la antrenamente, deși știți și dumneavoastră cum e fiecare copil, nu îmi plăcea să fac jaloane, îmi plăcea doar să mă joc fotbal. Și, după, am făcut o pauză din fotbal, m-am apucat și de înot pentru că am vrut să fac altceva pe lângă fotbal, dar m-am întors înapoi la fotbal și chiar a fost bine.
-Câți ani ai făcut pauză?
-Nu mult, jumătate de an maximum.
-Dar, ai vrut să renunți la fotbal?
-Am vrut să renunț pentru că eram un copil și era o presiune, dar după am început să mă bucur mai mult de fotbal.
-Spune-mi, de ce ai ales să mergi în Italia?
-Eram la Botoșani, am avut o perioadă foarte grea cu un antrenor aici și am semnat cu un impresar și acel impresar a început să-mi caute echipe. Și, când am auzit că este un club interesat de mine din Italia, chiar am fost interesat și eu și când am auzit că e vorba despre Lazio, am rămas surprins. Am plecat în Italia ca să mă maturizez mai mult.
„Am rămas fără echipă 3-4 luni”
-Ce perioadă ai stat acolo?
-În Italia am stat 8 luni pentru că am avut niște probleme cu actele și atunci a fost o perioadă foarte grea pentru că am rămas fără echipă vreo 3-4 luni. La Botoșani nu mă antrenam, mă antrenam singur cu tatăl meu sau cu fratele meu, care sunt ambii preparatori fizici.
Pentru că, știți, cum eram minor, avem nevoie de acte și era și o perioadă de transferuri, a fost o problemă cu actele, dar bine că s-a rezolvat după.
-Asta e problema pentru că te-ai întors sau nu ai mai ajuns la o înțelegere cu cei de acolo?
-Nu, a fost ultima zi de transferuri când am semnat cu cei de la Lazio și s-a găsit ceva în club.