Romeo Gontineac
Botoşăneanul Romeo Gontineac a intrat în istoria rugbyului românesc, după ce mulţi ani a fost singurul tricolor care a jucat la patru Cupe Mondiale consecutive, el fiind depăşit de bârlădeanul Ovidiu Toniţă, care s-a retras după ce şi-a trecut în palmares participarea la cinci Cupe Mondiale consecutive. Însă şi Romeo Gontineac a avut parte tot de cinci participări în Cupa Mondială, numai că la cea de-a cincea, din 2011, a fost antrenor al "Stejarilor". Astăzi, el antrenează la centrul de pregatire din Aurillac, Franţa.
De asemenea, Romeo Gontineac este singurul jucător de rugby român care a jucat la o echipă sud-africană. Romeo avea doar 6 ani când tatăl său l-a dus pe un teren de rugby. Sportul îi era cunoscut de la Marcel, fratele mai mare. După câţiva ani s-a mutat la Paşcani, unde a început să joace după regulile IRB, fiind antrenat de Nicu Tarcan şi Gheorghe Pintilie. A jucat la "U" Cluj, apoi promovat la naţională, împreună cu care a participat la Cupa Mondială din Africa de Sud, în 1995, poate momentul cel mai important al carierei lui, dar şi al vieţii întregi, botoşăneanul intrând în vizorul echipelor profesioniste.
Succesul profesional al sportivului născut pe 18 decembrie 1973, la Hlipiceni, judeţul Botoşani, este dublat de o frumoasă poveste de dragoste, un basm pe care botoşăneanul vrea să îl trăiască fericit... până la adânci bătrâneţi! La prima Cupă Mondială, în 1995, din Africa de Sud, Romeo s-a îndrăgostit nebuneşte de Lucinda. (vezi povestea aici)
Club16 oferă un interviu cu fostul jucator si antrenor al Stejarilor, Romeo Gontineac si cu fiul sau, Taylor Gontineac, care ii calca apasat pe urme.
-Romeo Gontineac, care este cea mai placuta amintire ca Stejar? Dar ca antrenor al Stejarilor?
-Toate meciurile pentru Romania au o semnificatie aparte si am amintiri placute dupa fiecare meci, chiar daca au fost unele pierdute ! Ceva mai deosebit sau bonus la amintiri poate fi meciul de debuta cu Franta de la Bucuresti (aprilie 1995), ultimul meu meci contra Noii Zeelande (RWC 2007) iar intermediar ar fi meciul contra Africii de Sud (RWC 1995)!
Poate cel mai frumos moment nu neaparat din meci a fost „Marea Judecata” dupa RWC 2003 , ceva extraordinar cu o oraganizare facuta de jucatori, initiata de Mihai Vioreanu si unde chiar si staful au fost invitatii nostri. Eveniment unde fiecare jucator avea un avocat care trebuia sa-l reprezinte in fata juriului. Fiecare a fost judecat si aparat de altcineva pentru performantele, gafele sau ceva ce a fost iesit din comun pe durata pregatirii si inclusiv RWC. Fiind Capitanul echipei la acea editie nu pot decat sa ma inclin in fata acelor jucatori cu o inima mare cat „balonul de rugby”, stafului care ne-a condus spre victoria din meciul cu Namibia, inclusiv jurnalistilor care ne-au alintat si uneori criticat de ceea ce faceam si binenteles suporterilor nu foarte multi dar solidari cu noi ! Ca antrenor al stejarilor evident ramane meciul retur cu Uruguay din dubla intalnire pentru calificarea la mondiale din 2011 !
-Care este cea mai placuta amintire ca antrenor de rugby? Multi iubitori de rugby din Romania se intreaba si astazi cum ar fi fost sa invingem Scotia in 2011. Ce credeti ca ne-a lipsit atunci?
-Ca antrenor mi-amintesc cu drag, acele momente cand se canta Imnul si eram invadat de emotii de fiecare data, cand echipa marca dupa actiuni deja lucrate si repetate de „n”ori, cand jucatorii erau entuziasti si interesati de ce strategie urma, ce surpriza si ce filmulet motivator urma dar mai ales victoriile indiferent cu cine am jucat! Un plus de amintiri frumoase au fost acele momente de la pregatirea RWC 2011, unde „partea umana a avut prioritate” si am explorat zonele romanesti de la munte la mare !
Ne-au lipsit meciuri de nivelul 6 Natiuni (elita), sa fi avut ocazia sa jucam 80 chiar 90 de minute la acel nivel. Nu poti juca doar o data la 4 ani cu echipele de elita si sa pretinzi sa-i bati. Ar fi fost o surpriza uriasa daca am fi reusit si eu poate inca antrenor al nationale ! Sa nu spun ca ne-a lipsit si „mentalul”si binenteles 1 sau 2 antrenori in plus!
-Multi suporteri de rugby au o mare curiozitate cu privire la acest meci. Multa lume spune ca schimbarea lui Tincu din finalul meciului cu Scotia a fost determinanta in stabilirea scorului final. Care au fost considerentele care au stat la baza acestei decizii ?
-In foarte putine cuvinte: Marius Tincu, pentru cei care nu stiu, avea doar 15 zille de antrenament, incepand sa se antreneze doar cand am ajuns in NZ el fiind aproape tot anul accidentat, in consecinta am crezut ca rezeva lui poate aduce un „refresh” echipei, mai ales ca el imi semnalase din minutul 55 deja ca trebuie sa-l schimb ! Am considerat ca din moment ce ai 23 de jucatori pe foia de meci, toti au un rol primordial si egal sa participe la castigarea unui meci, am considerat dealtfel ca din moment ce selectionezi 30 de jucatori pentru Cupa Mondiala trebuie sa aiba (aproape) toti sanse egale si mai ales sa aiba toti timpi de joc (singurul care nu a jucat a fost Dima Dragos din cauze medicale )
Azi probabil, daca as fi exact in acelasi context as face la fel! Sigur as schimba multe lucruri: selectia a 2 sau 3 jucatori, sa-mi completez staful, etc, etc. Meciul a fost extrem de bine pregatit si jucatorii extrem de motivati …dar din postura de a face istorie a ramas (din pacate) doar un esec pe care eu mi l-am asumat, desi …!!
-Rugbyul romanesc este la rascruce… Cum ati primit descalificarea Romaniei de la Mondial, ca fost antrenor si jucator? Ce credeti ca trebuie facut/schimbat pentru a ne califica la urmatoarea Cupa Mondiala, cea din 2023 din Franta?
-Cauzele descalificarii le stim cu totii: eligibilitatea, non performanta echipe in meciurile decisive cu Germania si Spania, poate unii din staf sau oameni de decizie ai echipei erau depasiti si poate chiar si selectia unor jucatori, etc etc, nu-i nimic nou ce spun, nu?
Domnilor, trebuie sa intelegem si sa recunoastem ca Rugbyul Romanesc a ajuns la punctul 0 (se poate si mai rau )! Rugbyul Romanesc se confrunta si incearca intr-adevar sa construiasca pe toate fronturile dar cred ca nu lucram in echilibru ! Care echilibru ? Vrei sa ai campionat profesionist in timp ce tu ai „0” masa de jucatori amatori (vezi amatorii si baza lor in AFS sau Argentina)
-Felicitari pentru Taylor (fiul lui Romeo Gontineac ii calca pe urme si a fost recent promovat in echipa de Espoirs a celor de la ASM Clermont la doar 18 ani. Evolueaza pe pozitia de centru ca si tatal sau). Ce sanse de reusita are in rugbyul francez, despre care stim cu totii cat este de competitiv si daca v-ati gandit ca pe viitor ar putea imbraca tricoul galben cu frunza de stejar al Romaniei?
-Multumesc pentru complimentele facute lui Taylor, el ca multi colegi de varsta lui va avea un dublu proiect; cel profesional (sa termine cu o diploma de universitate dupa cei 4 ani de Espoirs) si cel sportiv (sa reuseasca semnarea unui contract profesionist cu o echipa de elita in aceeasi perioada)
Are un potential mare si cred ca are si globule ovale care curg prin venele lui, culoarea tricoului pentru care va juca ii apartine, sanatos sa fie!
-De ce crezi ca se transfera din ce in ce mai putini jucatori romani in campionatele puternice din Vest, nici la nivel de junior dar nici la nivel de seniori, la fel cum se intampla in anii 90? De ce crezi ca se transfera atat de putini in UK?
-Jucatorii care au potential prefera sa ramana la echipele din Superliga romanesca, ei fiind platiti cat de cat, iar ceilalti tineri juniori ori nu cred in sansa lor sa incerce in strainate ori prefera cariera profesionala dar mai marele adevar (sper sa nu gresesc) e ca nu mai avem jucatori !