Anca Larionesei, o psihoterapeută din Botoșani, a creat un tărâm de basm lângă codrii de la Ipotești. Botoșăneanca a construit din lut și piatră trei locuri fermecate, unde vizitatorii pot descoperi puterea vindecătoare a artei și frumusețea creației eminesciene, scrie adevărul.ro.
La aproximativ 12 kilometri de municipiul Botoșani se află codrii de la Ipotești, satul copilăriei poetului Mihai Eminescu, un loc de basm, cu poteci tainice și poienițe feerice. Mii de turiști din toată țara vin, anual, să admire și să se relaxeze, mai ales toamna, în codrii lui Eminescu.
Toți străbat aceeași uliță care șerpuiește printre casele din sat, pe lângă biserică, și se afundă pe sub coroanele arborilor.
De aproximativ patru ani, chiar lângă poarta codrilor, în locul unde drumul străpunge cupola de arbori seculari, a răsărit un loc desprins din vechile povești românești: o ogradă cu gard de nuiele, iar în interior, un turn de piatră ca în poveștile cu Făt Frumos, un bordei boltit din lut, dar și o casă precum cea în care locuia Sfânta Vineri, decorată cu vechi simboluri neolitice.
„Am revenit la Ipotești după trei ani și am văzut acest ansamblu, la poalele pădurii. Am rămas efectiv uimită. Parcă cineva a teleportat peisajul acesta, cu tot cu căsuțe, din basmele pe care mi le citea mama în copilărie. Efectiv m-a impresionat, mi-a umplut ochii de lacrimi“, spune Adina, o turistă venită din Iași, la Ipotești.
Întregul tărâm de basm, apărut la poalele codrilor eminescieni este, de fapt, creația unei tinere psihoterapeute din Botoșani, Anca Larionesei, și reprezintă dorința sa de a arăta că arta și basmul au cu adevărat o putere vindecătoare.
Anca Larionesei are o carieră de peste 15 ani în psihoterapie, fiind un adevărat doctor de suflete. În plus, ea este pasionată și de pictură, având numeroase lucrări expuse. Acum patru ani, însă, lumea psihoterapeutei se prăbușea: și-a pierdut și cel de-al doilea părinte și a întâmpinat probleme personale grave. A ajuns, așa cum a mărturisit, un „psiholog în depresie“.
În acel moment a hotărât să se retragă într-un loc unde să se regăsească. Mai precis, s-a mutat, împreună cu soțul și copilul, în satul Ipotești, cătunul bunicilor săi.
„Am plecat din oraș într-un soi de retragere. Era bine și pentru mine, și pentru copil“, spune Anca Larionesei, pentru adevărul.ro.
În acele momente de retragere în lumea feerică de la marginea codrilor Ipoteștilor s-a născut ideea de a amenaja un ținut de basm care să exprime și să cuprindă cel mai bine cele două pasiuni ale Ancăi Larionesei, psihoterapia și arta.
Totul a început cu o alergare de dimineață de la Observatorul din pădure către casa din Ipotești. Chiar la marginea tunelului de arbori care duce către lac, a văzut un teren de vânzare. L-a achiziționat și a decis să-l transforme în ceva unic.
Atunci s-a născut „Artă și suflet“, un proiect care îmbină psihologia cu arta. Ea a conceput imediat și planul clădirilor care aveau să transforme terenul viran de la marginea pădurii: nicio alegere nu a fost întâmplătoare și avea o simbolistică aparte.
Lângă „Turnul lui Făt Frumos“ se află „Căsuța Dorului“, o locuință ce aduce aminte de cea a sfintelor din basme, realizată în mare parte din lemn și lut, fiind decorată cu motive neolitice, ca o întoarcere către origini.
„Am realizat pe fațadă un motiv solar prezent în civilizația Cucuteni, iar brâul care înconjoară casa reprezintă motivul renașterii”, adaugă psihoterapeuta.
În plus, toți cei care-i trec pragul trebuie să recite măcar o strofă cu voce tare.
„Aici se află opera integrală a lui Mihai Eminescu și o punem la dispoziția celor care caută un răgaz. Regula casei este ca cel care intră în acest loc să aleagă la întâmplare o strofă și să o citească cu voce tare“, adaugă Anca Larionesei.
Cea de-a treia clădire din acest complex de basm este „Cuibul Artiștilor“. Propriu-zis, este o casă de hobbit sau, în mitologia românească, a unui pitic năzdrăvan. Este realizată din cărămidă și piatră, cu ușa rotundă, ca în povești. Aici este locul unde arta și-a găsit casă la Ipotești și, totodată, locul unde se desfășoară cele mai multe ateliere de lectură, pictură, creație literară și muzică.
Interesant este faptul că și „Cuibul Artiștilor“ are o simbolistică aparte și elemente de decor total inedite.
„Ușa rotundă reprezintă egalitatea artelor. Avem cărți zidite printre cărămizi, cu o trimitere către legenda Meșterului Manole“, explică psihoterapeuta.
Întregul complex a fost dat în folosință de aproape un an și au fost deja organizate numeroase ateliere. Au ajuns în acest loc inclusiv turiști străini, atrași de imaginile cu acest veritabil colț de basm.
„Efectiv, m-am deconectat. Nu am știut când a trecut timpul. M-am afundat în cărți, m-am jucat ca un copil și am admirat pădurea – lucruri simple, dar atât de profunde“, mărturisește un tânăr sucevean.