După ce împăratul Maximian (304-311) i-a biruit pe etiopieni, a vrut să aducă jertfe de biruință idolilor. De aceea, pretutindeni a trimis scrisori ca toți locuitorii imperiului să vină în Nicomidia și să se închine zeilor acolo, potrivit ziarullumina.ro.
Astfel, în cetatea Nicomidiei s-au adunat nenumărați oameni, iar printre cei aduși cu forța de soldați se aflau și numeroși creștini, care, aflând că în biserica cetății Sfântul Antim, Episcopul Nicomidiei, săvârșea Sfânta Liturghie cu prilejul Nașterii Domnului, au mers în număr mare să se roage în sfântul lăcaș de cult.
Împăratul Maximian, auzind aceasta, a poruncit ca în jurul bisericii să fie puse lemne uscate și să-i ardă pe creștini de vii.
Ziarullumina.ro mai scrie că atunci, Sfântul Antim s-a grăbit să-i boteze pe catehumeni și i-a împărtășit pe toți credincioșii cu Dumnezeieștile și Preacuratele Taine. Și așa, aprinzându-se lemnele, toți creștinii dinăuntru au ars ca niște făclii vii. Iar pe ulițele cetății, ostașii tăiau cu săbiile pe cei ce mărturiseau credința în Hristos Iisus Domnul. Și au pierit atunci 20.000 de Mucenici.
Prin harul lui Dumnezeu, Sfântul Antim a scăpat nevătămat și a fost de mult folos și altora care doreau să îmbrățișeze religia creștină. El a adus, prin Botez, pe mulți la Hristos și după ce a fost chinuit mult s-a mutat la Domnul, dobândind Împărăția cerurilor.