Prin anii 70, dacă te nimereai la cinci dimineața pe străzile din Botoşani, întâlneai o armată de muncitori, care lua drumul zonei industriale. Cei mai mulţi aduşi de Ceauşescu de la sate să facă producţie la oraș. Cu greu găseai un loc pe trotuare.
Autobuzele circulau din cinci în cinci minute
Crăpau uşile de atâta amar de lume, iar muncitorii îşi vărsau gamelele cu ciorbă pe picioare în îngrămădeala generală. Textilişti, mecanici, sudori sau simpli manipulanţi, oamenii muncii se remarcau de la o poştă prin sacoşele de pânză Irak, ”sustrasă” de la fabricile din zonă.
În perioada comunistă, Uzinele Textile Moldova din Botoșani deschideau zona industrială a orașului. Vreo 12.000 de oameni țeseau și vopseau pânza care îi îmbrăca pe români, dar și pe militarii irakieni, pe africani sau alte nații.
Aproximativ 80% din producție pleca la export în țările asiatice, în URSS, în America Latină și chiar în Africa.
„80% din producţie pleca la export. Se muncea pe rupte, dar nimeni nu se plângea pentru că atunci trăiai bine şi mergeai în concedii cu banii din salariu“, a spus pentru Adevărul, Vasile Chiru, fost şef de formaţie la fostele Uzine Textila şi actual lider de sindicat.
O jumătate de secol a trecut de atunci
După 1990, Uzinele Textile Moldova s-au divizat, iar societatea Armonia a preluat o parte din spații. Fabrica producea țesături pentru Ministerul Apărării Naționale, însă până prin anul 1997, când statul a renunțat la comenzi.
În anul 2009, proprietarii au decis demolarea a câteva mii de metri pătrați de hale industriale, în vederea construirii de hipermarketuri.
Imagini de arhivă, din urmă cu 50 de ani, au fost făcute publice pe platforma CINECLIC+, prilej pentru nostalgicii din Botoșani să se întoarcă în orașul de odinioară și să retrăiască atmosfera din Uzinele Textile Moldova.
