Am pășit pragul Complexului Muzeal BotoÈ™ani, din strada DoboÈ™ari nr. 61, întâmpinate de Gheorghe Iavorenciuc, gazdă perfectă È™i ghid al întoarcerilor în copilăria cu nuc în curte, pere È™i struguri în coÈ™ar, cărÈ›i în podul bunicilor, busuioc la icoane È™i pisici torcându-È›i în braÈ›e, în timp ce uriaÈ™ul blând, Ares, un ciobănesc frumos, veghează bucuria È™i uimirile.
Acolo, toate care bucură privirea sunt multicolore, excepÈ›ie fac pisicile, care sunt doar albe-albe sau negre-negre, ca să nu se supere câinele, care e alb cu negru, ca să semene cumva cu pisicile.
Și lumânările aprinse la intrarea în curtea copilăriei, în fereastra cu icoane, care binecuvântează intrarea, È™i iarba din curte era încă verde, È™i pragul de piatră al scărilor era înfrunzit a toamnă arămie.
Și perele păstrate în ascunziÈ™ul unei laviÈ›e "au parfumul perelor din curtea lui moÈ™ Gheorghe, din Medelenii lui Ionel Teodoreanu". "De unde È™tii tu cum miroseau perele din La Medeleni? ", "Din carte, aÈ™a miroseau în mintea mea când am citit La Medeleni." Și nu minÈ›eam spunând asta, în timp ce muÈ™cam cu timidă poftă dintr-o pară parfumată.
Și oglinzile au anii păstraÈ›i în apele de-acum tulburi, È™i cuptorul are culcuÈ™ pentru vise, È™i lemnul scărilor, al podelei È™i-al mobilei scârÈ›âie a poveste veche, care se cere spusă la gura sobei.
Și curtea are, în miezul ei verde, un nuc numai bun pentru scrânciob, de la care-am primit câte o nucă pe care nu o vom sparge niciodată. Sub coaja lor lemnoasă, cele trei nuci ale noastre ascund câte un dar, potrivit fiecăreia dintre noi.
Și muzeul cu obiecte vechi e fascinant! Comori nebănuite, cărÈ›i rare, vechi, o icoană cu ceas, unelte de tâmplărie È™i de lucrat pământul, de cules roadele, reviste de demult, ceasuri ale căror minutare s-au oprit la ore de mult apuse, mobilier din alte vremuri, È™iraguri de mărgele purtate cândva cu bucurie. Și câte multe altele, asupra cărora s-a oprit privirea noastră curioasă, uimită.
Și în centrul acestui univers, două încăperi. Prima, o copie fidelă a atelierului pictorului È™i sculptorului Marcel Mănăstireanu. Pe urmă, cea în care sunt păstrate cărÈ›ile de poezii È™i lucrările graficianul Constantin Dracsin. Copilăria s-a oprit în fotolii comode È™i a devenit maturitate vizionând, în faÈ›a televizorului, frânturi din viaÈ›a celui care, neputând să-È™i folosească braÈ›ele, a scris È™i a desenat È›inând creionul cu dinÈ›ii, creând lucrări de o valoare incontestabilă.
MulÈ›umim domnului Gheorghe Iavorenciuc, gazda noastră È™i ghid al întoarcerii în trecut, pentru pere, nuci, pentru ospitalitate È™i pentru medierea apropierii dintre noi È™i torcăciosul Biluță, care "È™tie despre sine că e om, ca noi", dintre noi È™i uriaÈ™ul blând, Ares, È™i Toby, "doctorul familiei, în tihna vremurilor fără vremi", pentru bucuria întoarcerii în copilărie È™i pentru tulburătoarea incursiune în lumea mai puÈ›in cunoscută a doi artiÈ™ti botoșăneni, despre care s-ar cuveni să È™tim mai multe È™i pe care s-ar cuveni să-i È™tim mai mulÈ›i.
(Mihaela Arhip)
