Puterea militară a Moldovei lui Åžtefan cel Mare se baza mai ales pe trupe de elită recrutate, în special, din rândul a două clase sociale. Este vorba despre mica boierime, dar ÅŸi despre ţăranii liberi sau răzeÅŸii. Printre aceÅŸtia, se disting vitejii, cavaleria uÅŸoară, dar ÅŸi arcaÅŸii din nordul extrem al Moldovei, relatează Adevărul.ro.
Åžtefan al III-lea MuÅŸat ( 1457-1504), cunoscut drept Åžtefan cel Mare, este probabil cel mai puternic simbol al lumii medievale româneÅŸti.
Lider autoritar, cu o domnie lungă ÅŸi prosperă, Åžtefan cel Mare ÅŸi-a impresionat contemporanii ÅŸi prin forÅ£a militară a micului Principat peste care domnea. În lungii săi ani de domnie, Åžtefan cel Mare a reuÅŸit să învingă în numeroase bătălii, mari puteri ale lumii medievale, precum Regatul Ungariei, Regatul Poloniei ÅŸi chiar Imperiul Otoman în câteva rânduri.
Succesele sale militare s-au bazat atât pe carisma personală, dar mai ales pe un sistem eficient de fortificaÅ£ii, dar ÅŸi trupe de elită care reprezentau coloana vertebrală a armatei Moldovei.
Răzeşii şi micii boieri, războinicii prin excelenţă ai Moldovei
La apogeul puterii sale, Åžtefan cel Mare putea aduna sub arme 60.000 de oameni. Oastea Moldovei, aÅŸa cum arată ÅŸi specialiÅŸtii în istorie militară era formată din steagurile boiereÅŸti, adică contingentele furnizate de feudali, garda domnească ÅŸi oastea cea mare sau grosul trupelor.
Pe lângă aceÅŸtia, Åžtefan cel Mare a început să folosească ÅŸi mercenarii, în special populaÅ£ii germanice din Transilvania. Deloc de neglijat este grija pe care voievodul moldovean a acordat-o artileriei, o tehnologie militară la modă în aceea vreme în Europa.
Contrar stereotipurilor, promovate mai ales în perioada romantismului de secol XIX sau în perioada comunistă, baza armatei moldoveneÅŸti nu era reprezentată de infanterie, acei ţărani luaÅ£i de la coarnele plugului, prost înarmaÅ£i ÅŸi prost echipaÅ£i. Din contră, aÅŸa cum arată anumite surse, grosul armatei moldoveneÅŸti era reprezentat de cavalerie. În special, este vorba despre cavalerie uÅŸoară ÅŸi în acelaÅŸi timp capabilă să lupte, aÅŸa cum cereau condiÅ£iile, atât pe jos, cât ÅŸi pe spatele calului, mai precizează Adevărul.ro.
A.D. Xenopol precizează că din cei 60.000 de luptători moldoveni, Ştefan cel Mare se baza pe nu mai puţin de 40.000 de călăreţi.
„SupuÅŸii (n.red. ai lui Åžtefan cel Mare) sunt toÅ£i bărbaÅ£i viteji, ageri ÅŸi nu făcuÅ£i să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă. Acest domn prea vestit poate să ridice la luptă 60.000 de oameni de ispravă, adică 40.000 de călăreÅ£i ÅŸi 20.000 de pedeÅŸtri”, arăta medicul veneÅ£ian Matteo Muriano, într-o scrisoare către dogele Republicii VeneÅ£iei.
Totodată, clasele sociale care reprezentau coloana vertebrală a armatei ÅŸtefaniene erau mica boierime ÅŸi ţăranii liberi sau răzeÅŸii. Practic, era vorba de trupe care se echipau pe cheltuială proprie ÅŸi care s-au transformat în adevărate elite războinice, specializându-se într-o anumită formă de luptă sau un mod de a purta război.
SpecialiÅŸtii spun că în timpul lui Åžtefan cel Mare contingentele aduse de marii boieri pe câmpul de luptă au scăzut ca importanţă. În special ÅŸi din cauza dualităţii marii boierimi în relaÅ£ia cu domnia, dar ÅŸi prin faptul că Åžtefan cel Mare a promovat mica boierime, ca o clasă socială ataÅŸată domniei, dar ÅŸi ţărănimea independentă.
Rapizi ÅŸi letali
În general, aÅŸa cum arată ÅŸi cronicarii, baza armatei moldovene era o cavalerie uÅŸoară ÅŸi rapidă care hărÅ£uia inamicul ÅŸi făcea ravagii atunci când îl prindea descoperit. Era vorba despre ţărani liberi veniÅ£i cu calul la oaste ÅŸi care serveau drept ”hânsari”. Ei sunt cei care i-au prins din urmă pe tătari la Lipnic, dar ÅŸi cei care au hărÅ£uit în permanenţă trupele de invazie.
„Afară de curteni, mai toÅ£i ceilalÅ£i sunt ţărani cu ÅŸele neacoperite ÅŸi cu scări de stejar, dar voinici in atacul cu suliÅ£a. Hrană poartă pe oblâncul ÅŸelei, brânză de burduf ÅŸi pâine albă”, preciza cronicarul polon Martin Bielski.
AcelaÅŸi Bielski descrie ÅŸi atacurile letale ale acestor călăreÅ£i-ţărani care constituiau baza armatei lui Åžtefan cel Mare, din spusele cronicarului polonez. „Aveau un fel de suliţă cu două vârfuri, unul drept ÅŸi ascuÅ£it ca un stilet, celălalt strâmb ÅŸi încârligat. Trecând repede pe lângă duÅŸmani, cu vârful cel drept străpungeau, iar cu cel strâmb trăgeau de pe cal ÅŸi astfel făceau mari pagube”, preciza Bielinski. Pe lângă trupele de cavalerie, răzeÅŸtii furnizau principalele contingente de infanterie. Unele fiind adevărate trupe de ÅŸoc, înarmate cu ghioage lungi ÅŸi ghintuite sau securi.
„Nimereau pasărea înaintea uliului”
Pe lângă cavaleriÅŸti ÅŸi ţărani înarmaÅ£i cu securi ÅŸi ghioage, armata Moldovei se mândrea cu arcaÅŸi deosebit de pricepuÅ£i. Legendele spun că elita arcaÅŸilor moldoveni venea din zona BotoÅŸaniului, din Cordăreni ÅŸi Tudora, oameni care trăiau lângă păduri dese ÅŸi seculare, mai spune Adevărul.ro.
Tocmai de aceea ÅŸi-au format meÅŸteÅŸugul de a face arcuri ÅŸi totodată de a vâna cu mare pricepere. De altfel, numele unei familii boiereÅŸti din zonă, dar chiar ÅŸi a comunei ar veni de la corzile arcurilor făcute pe aceste meleaguri, dar ÅŸi o dovadă a priceperii răzeÅŸilor la tras cu arcul.
„Erau buni arcaÅŸi. AÅŸa spun poveÅŸtile locului. Åžtefan îi băga când situaÅ£ia era disperată. Trăgeau atât de precis încât nu scăpa nimeni. Erau antrenaÅ£i să nimerească pasărea înainte ca uliul trimis să o vâneze, să o prindă”, spune Ion Mocanu, un localnic din Cordăreni.
În comuna Cordăreni s-ar fi aflat pe o ridicătură ÅŸi o fortăreaţă de lemn a acestor arcaÅŸi de elită. Contingente de arcaÅŸi de la Cordăreni ar fi făcut ravagii la Baia în rândurile armatei maghiare. De alfel, însuÅŸi regele Matei Corvin a fost rănit grav de trei săgeÅ£i moldoveneÅŸti. ArcaÅŸii au făcut prăpăd ÅŸi la Vaslui, dar ÅŸi în Codrii Cosminului. Era, totodată, deosebit de valoroÅŸi la asedii.
Sursa: Adevărul.ro