Ioana Calinic, în vârstă de 23 de ani, a reușit să urmeze Facultatea de Design din cadrul Universității de Arte ,,George Enescu” din Iași (UNAGE) datorită părintelui Dan Damaschin. De mai bine de patru ani, aceasta se numără printre tinerii care fac parte din ,,Glasul Vieții”, vara aceasta culegând roadele absolvirii.
Deși Ioana obținuse nota 9,50 la examenul de Bacalaureat, dorința sa cea mai mare fiind să aibă studii universitare, nu s-a gândit niciodată că va ajunge să facă ceea ce iubește și că va avea parte de atât de mult sprijin. O mătușă a fost cea care a îndrumat-o să vină la Iași, la părintele Dan Damaschin.
Cum a ajuns Ioana la ,,Glasul Vieții”
Ioana Calinic a povestit pentru Ziarul de Iași că a fost îndrumată de o mătușă să vorbească cu părintele Dan Damaschin din Iași, inițiatorul programului „Glasul Vieții”.
,,Provin dintr-o familie cu cinci frați. E o situație mai complicată. Mama e profesoară de religie, iar cu tata nu prea ținem legătura. Cumva sunt despărțiți, dar nu legal, pentru că mama, fiind cu religia, nu și-a dorit să se despartă. După ce am terminat liceul, o mătușă de-a mea care mă mai ajuta a văzut la televizor un reportaj cu părintele, și a spus că așa aș putea și eu să studiez. Fiind cinci frați și mama având un singur salariu, destul de mic, nu îmi permiteam să vin din Botoșani în Iași să învăț, să stau cu chirie, plus alte cheltuieli… În plus, eram exact în perioada când a început pandemia; voiam să dau la o facultate, dar nu aveam posibilitatea de mă conecta la internet. Stăteam într-o zonă care era în afara rețelelor de acoperire. Am venit la Biserică, la Maternitate, am vorbit cu dumnealui, și exact în ziua respectivă mi-a dat cazarea”, a declarat Ioana.
De unde pasiunea pentru Design?
Pasiunea fetei pentru design grafic a început în copilărie.
„A fost un vis de-al meu de mică. Am fost pasionată de frumos, am desenat de mică, însă am pierdut mare parte din lucrări”, a explicat aceasta.
După ce a ajuns în Iași, Ioana a fost cazată la unul dintre căminele copiilor de excelență ale Asociației, a primit bani pentru rechizite, mâncare, și nu numai.
Astfel, după cum a mai povestit, Ioana a fost surprinsă de faptul că, de când s-a alăturat Asociației, nu s-a întâmplat vreodată să nu existe rezolvare la vreo problemă. Pentru totul, tânăra este recunoscătoare.
,,Am fost surprinsă când am ajuns aici de faptul că a fost dispus să mă ajute cu mult mai mult de atât. Mă așteptam să fie vorba doar de mâncare și cazare. Dar, orice aveam nevoie, rechizite sau alte necesități, suport tehnic, planșe, m-a susținut… Sunt oameni calzi. Ca o familie. Am avut și bani de buzunar. De fiecare dată când am avut nevoie de ceva, am mers la el și mi-a oferit sprijin. Nu a existat să refuze”, a adăugat aceasta.
În prezent, Ioana face voluntariat alături de părinte.
„Mă ocup de partea de design grafic, foto și video. Mi-am dorit să ajut, la rândul meu. Nu știu exact dacă mă voi înscrie la master, vreau să continui să ajut în asociație și o să văd cum pot combina munca cu studiul. Vreau să stau pe lângă părinte, să învăț să fiu un om din ce în ce mai bun”, ne-a spus aceasta.
,,Este locul în care m-am vindecat”
Pe parcursul anilor de studenție, Ioana a avut o singură restanță, și aceea din cauza unui laptop prea vechi, pe care l-a folosit o lungă perioadă de timp. Tot din acest motiv, absolventa își va susține lucrarea de licență la iarnă.
,,Am susținut toate examenele, mereu am fost la buget, dar îmi dau în februarie licența pentru că abia acum am primit un laptop nou de la părinte. Ideea e că eu la Design am avut nevoie de un laptop foarte performant, și a trebuit să cer ajutorul părintelui. Am avut un laptop mai vechi, care s-a stricat, și în timpul facultății funcționa foarte greu, de aceea am avut și o restanță, pentru că nu țineam pasul cu colegii mei la anumite lucrări practice. Mi-a luat acum părintele un laptop de 1.500 de euro și pot să-mi finalizez lucrarea de licență. Laptopul pentru proiectarea tridimensională e mult mai scump față de laptopurile normale. A trebuit să fie strânsă suma, și apoi a fost luat laptop-ul”, a spus tânăra.
Totuși, cea mai mare bucurie a Ioanei este reprezentată de liniștea pe care a găsit-o la ,,Glasul Vieții”.
„Din punct vedere emoțional, acesta este locul în care m-am vindecat, e perioada în care mi-m găsit alinarea. Înainte să ajung aici aveam multe traume, să spunem. Când eram mică chiar mă afectau lipsurile. Vedeam diferența dintre mine și alți copii… Nu am participat la cursul festiv, considerând că nu are rost dacă nu îmi susțin acum licența. Plus că sunt mai apropiată de membrii Asociației decât de colegii de facultate. Mama e foarte mândră de mine acum”, a încheiat Ioana.