Botoșaniul se identifică major cu memoria lui Mihai Eminescu. Datorită numeroaselor obiective care aduc aminte inclusiv de episoade mai puțin știute din viața poetului, orașul (dar și împrejurimile) poate constitui cel mai interesant traseu cultural-turistic dedicat marelui poet, scrie Ziarul Adevărul.
Pe 15 ianuarie 1850 în târgul Botoșanilor se năștea Mihai Eminescu, cel care avea să devină cel mai important poet din istoria literaturii române. Botoșaniul lui Eminescu, era un târg cosmopolit, bine situat economic, dominat de comerțul evreiesc și armenesc. Clădirile vechiului oraș erau superbe, realizate cu meșteri veniți din Europa Centrală.
Astăzi, Botoșaniul mai păstrează o fărâmă din târgul în care Eminescu a copilărit, și-a trăit dramele adolescentine și mai apoi dramele unui geniu căzut în mizerie. Locul păstrează însă urmele vieții poetului, inclusiv cele în care s-au petrecut episoade inedite ale existenței sale, fiind orașul care poate oferi unul dintre cele mai interesante tururi cultural turistice legate de viața marelui poet.
Dacă ar fi să respectăm ordinea cronologică a vieții lui Eminescu, primul obiectiv important este chiar casa în care poetul a văzut lumina zilei. Este vorba despre etajul unei case, cu arhitectură frumoasă ce amintea de acel belle-epoque al Europei de secol al XIX-lea, cumpărată de căminarul Gheorghe Eminovici, pentru familia sa, în târgul Botoșanilor.
Aici, în camera cu balcon, chiar de lângă Biserica Uspenia, ctitorie a Elenei Rareș, soția faimosului voievod Petru Rareș, Raluca Eminovici dădea naștere lui Mihail, unul dintre 11 copii ai familiei. Mihai a fost botezat, alături chiar la biserica Doamnei, Uspenia.
Atât casa în care s-a născut Mihai Eminescu, dar și biserica există și astăzi, inclusiv cristelnița în care a fost botezat.
Mihai Eminescu nu a stat prea mult la Botoșani și s-a mutat cu familia la Ipotești, o moșie cumpărată de Gheorghe Eminovici, în 1848, de la boieroaica Eufrosina Petrino. Aici, la Ipotești, Eminescu a trăit într-o casă de țară, bucurându-se de peisajul feeric al codrilor și iazurilor din ținuturile Ipoteștiului.
„Un copil care urlă „trarara” prin curte, bătând pasul prusian, cu chivară pe cap, spre panica cotețelor, care se urcă pe șură și se ascunde în casă prin rafturile de la scrin și lăzile cu lumânări, care încalecă pe câine și atacă gâștele”, îl descrie George Călinescu în cartea sa ”Mihai Eminescu”.
Eminescu va fi trimis, de tatăl său, la Gimnaziul de la Cernăuți, dar vacanțele le-a petrecut în ținutul Ipoteştiului, specialiștii considerând că de aici s-a inspirat atunci când a zugrăvit în versuri atât de bine natura. Tot aici, la Ipotești, de la bătrânii satului ar fi auzit majoritatea basmelor și poveștilor care au inspirat motivele sale folclorice și fantastice.
„Se împrietenise cu vreun moș bătrân sau cu vreo babă care-i spuneau «povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumini», snoave, ghicitori, născociri populare, care au urmărit toată viața pe poet și de care-și aducea aminte cu părere de rău“, adăuga același George Călinescu.
La Ipotești, poetul Mihai Eminescu se va întoarce și în anii maturității. Astăzi, la Ipotești, se află cel mai important centru de studii dedicat operei și vieții lui Mihai Eminescu, numit sugestiv Memorialul Ipotești, o instituție unicat în România.
În cadrul Memorialului Ipotești se află casa memorială, cu obiecte autentice care au aparținut familiei Eminovici. În cadrul Memorialului se află și bisericuța familiei Eminovici, mormintele familiei, un centru de studii, expoziții muzeale și tot cea ce tine de viața și creația lui Eminescu.
În plus, cei care vin la Ipotești pot vizita lacurile și codrii pe care i-a străbătut Eminescu în anii copilăriei și tinereții. Municipiul Botoșani conservă și centrul istoric al orașului, un loc pe care Eminescu îl frecventa ori de câte ori ajungea pe locurile natale. Nu departe de Centrul Istoric, peste drum de Biblioteca Orașului se mai păstrează și astăzi Casa Sommer, o clădire veche, care a aparținut unui bogat om de afaceri, de origine evreiască din Botoșaniul de secol XIX.
Bogatul negustor și-a transformat casa într-un veritabil teatru, acolo unde dădeau reprezentanții numeroase trupe. Tânărul Eminescu, în 1866, termina clasa a doua a ciclului 2 gimnazial, la Cernăuți. Se îndrăgostise iremediabil de teatru și renunță la școală pentru a se face actor.
La 17 ani, a plecat de la Cernăuți, fără știrea tatălui, în turneu cu trupa Fanny Tardini.
„Motivul părăsirii studiilor gimnaziale din Cernăuți nu a fost moartea lui Pumnul, ci altă împrejurare... Teatrul l-a abătut de la studiile sale gimnaziale, voia să fie şi el actor şi autor dramatic! Şi aşa a părăsit gimnaziul. Poate că la părinți să fi spus alt motiv decât cel adevărat, deși mă îndoiesc“, scria părinților, profesorul său Ion Sbiera.
Ba chiar se îndrăgostește și de o tânără actriță, Maria Vasilescu, după ce se mută în trupa Pascaly, tot ca sufleur. Ajunge cu trupa Pascaly, în Botoșaniul natal, tot la Casa Sommer. Aici, spun unii specialiști este prins de tatăl său și lăsat în pielea goală, după o ceartă de pomină. Pentru a-l convinge să renunțe la teatru, Gheorghe Eminovici îl trimite la studii în Viena.
Când se întorcea acasă, Eminescu nu rata cârciumile şi restaurantele Botoșaniului de altădată. Fuma mult, bea vin și prefera terasa „Ciocârlia” clădire care încă se păstrează în centrul istoric al Botoșaniului. Ba chiar a făcut o petrecere de pomină cu Andronic Țăranu și celebrul lăutar Toma Micheru, la Hotel Moldavia.
Pe scurt, centrul istoric al Botoșaniului păstrează și astăzi amintirea locurile pe care Eminescu le frecventa.
Municipiul Botoșani nu păstrează doar amintirile plăcute şi picante din viaţa lui Eminescu ci şi anii săi de grea suferinţă. După ce se îmbolnăveşte şi este plimbat prin sanatorii sau bolniţe, Eminescu se întoarce acasă, la Botoşani.
În 1887, stătea cu sora sa Harrieta, într-o casă care se păstrează şi astăzi. Poate fi văzută, pe o stradă nu departe de Teatrul pentru Tineret „Vasilache” sau Casa Ciomac. Este în paragină, dar păstrează încă amintirea acelor vremuri. În acest imobil a trăit cu sora sa invaildă, printre cei mai negri ani din viaţa sa. Eminescu era bolnav şi sărac lipit pământului. Era însă îngrijit cu multă pasiune de sora sa, care deşi abia se mişca, îşi idolatriza fratele. La Botoşani, Eminescu trăia din mila prietenilor, a elevilor, a oamenilor de cultură.
„Existenţa lui Eminescu ar fi fost o problemă gravă dacă prietenii şi admiratorii nu s-ar fi gândit să-i trimită bani”, preciza George Călinescu.
A fost întreţinut şi de Cornelia Emilian, o femeie foarte bogată şi cultă din Iaşi, care trimitea regulat bani la Botoşani. În plus, botoşănenii au reuşit pentru o perioadă să-i asigure, lunar, poetului suma de 100 de lei. La Botoşani, Eminescu prefera să se plimbe prin Grădina Publică „Vârnav”, astăzi Parcul „Mihai Eminescu”. Şi astăzi se păstrează locul foişorului unde Eminescu obişnuia să mediteze.
Pe lângă aceste obiective, de Eminescu aduce aminte şi Liceul din Pomârla, unde poetul venea să-şi viziteze prietenii junimişti, dar şi Durneştiul, unde tatăl său avusese moşi. Nu în ultimul rând, importantă a fost mănăstirea Agafton, şi astăzi mănăstire de maici, unde trăiseră mătuşile sale, pe care le vizita deseori.