S-au scurs aproape 10 ani de la trecerea la cele vesnice a Parintelui Ilarion Argatu, traitor zeci de ani in Boroaia Sucevei si pregatit pentru preotie, timp de opt ani, la Seminarul Teologic de la Dorohoi.

Mai mult decat faptele din timpul vietii, moartea, dar mai ales deshumarea sa, dupa sapte ani, a bulversat inimi, minti luminate sau doar pareri din auzite.

Articole de ziar, zvonuri purtate peste gardurile curtilor, forumisti indignati pana peste masura, prelati evazivi in a sustine sfintenia Parintelui, nauciri ale crestinului de rand, pana la o aproape divizare a celor ce cred, de a celor ce nu vor sa vada.

Rugaciuni zidite

Parintele Ilarion Argatu face parte din categoria preotilor indelung pregatiti pentru viata in slujba Bisericii. Desi a urmat opt ani de seminar la Dorohoi si Facultatea de Teologie de la Cernauti, alege pana la urma Scoala de Ofiteri de la Bacau, activand in cadrul unitatii de graniceri de la Carei.

Intoarcerea la preotie se face dupa cativa ani, odata cu intalnirea dintre viitorul mare duhovnic al Romaniei si fata preotului Mihailescu din Oniceni, Falticeni, tanara Georgeta Mihailescu.

Dupa spusele parintelui Alexandru Argatu, fiul parintelui Ilarion, astazi paroh al Bisericii din Boroaia, casatoria dintre cei doi a avut drept singura conditie intoarcerea Parintelui Argatu la preotie.O casatorie purtata vreme de 32 de ani.

Ramas vaduv in 1972, a ales monahismul la Manastirea Antim, din Bucuresti, iar ultimii 19 ani din viata i-a petrecut la Manastirea Cernica. A trecut la cele vesnice in 1999, la 86 de ani.

Perioada cea mai grea si mai chinuitoare a fost pentru Parintele Argatu, ca pentru mai toti preotii timpului, intre anii 1848 si 1964. Ani de prigoana, de fuga din calea Securitatii, de care, din pacate, foarte multi preoti nu au scapat, indurand zeci de ani de temnita grea in Aiud sau Pitesti, inchisori din care si mai putini au iesit vii si teferi.

Parintele Ilarion a stat ascuns vreme de 16 ani, petrecuti in mare parte in poduri ale caselor, in hambare, pe vreme de iarna sau sub veri istovitoare.

Cel mai mult a locuit, insa, intr-o incapere zidita in casa, la Boroaia, fara ferestre si usi, in care se patrundea doar prin pod. Un spatiu neincalzit, neluminat, dincolo de ziduri vietuind copiii lui, cinci la numar, care nu au aflat de ascunzatoarea tatalui lor decat peste zece ani.

Intoarcerea acasa

Dupa zeci de ani de prigoana, de chinuri si foamete, Parintele Argatu se intoarce in Boroaia, ultima dorinta fiind sa fie lasat sa odihneasca langa mormantul dragii lui sotii, inmormantata in Biserica din Boroaia.

In mai 1999, trecerea la cele vesnice a adunat la Boroaia sute de oameni, cei mai multi din Bucuresti, crestini si numerosi preoti ce se bucurasera de duhul Parintelui.

De atunci, satul devine un adevarat loc de pelerinaj. Preotul a ramas in sufletul oamenilor drept sfantul care, multi ani bolnav si de cele mai multe ori flamand, a spalat picioarele lui Hristos prin umilinta si bunatate crestina. sapte ani s-au perindat pasi, mii de pasi, intru salvarea sufletelor celor ramasi.

Parintele Alexandru a devenit, intre timp, la fel de cunoscut ca Parintele sau.

Insa vestea ca, la deshumare, in 2006, trupul Parintelui Ilarion Argatu este inmiresmat si mumificat, a intarit increderea in sfintenia Parintelui.

Crestinii, impartiti in doua tabere, accepta sau nu faptele, vorbesc sau nu despre ele, insa realitatea trimite in lume o imagine nefalsificata, clara, luminoasa: la Boroaia luneca din toate partile mii de suflete, intru salvarea si luminarea vietii de pe pamant.

In Biserica de la Boroaia, duhul Parintelui se simte prin linistea profunda ce acopera brusc orice crestin. Un locas ridicat de Parinte si sotia sa, biserica de o frumusete sfasietoare.

Astazi, racla cu trupul inmiresmat poposeste in interior, pavaza pentru suflete chinuite.

VIDEO - Parintele Argatu, Vederea unui suflet dupa moarte