”Omul devine om al Învierii și transfigurat prin transformarea lui și trecerea prin omul Crucii. Ea ne este Viață și Bucurie, pentru că Hristos a însufețit lemnul Crucii prin primirea răstignirii ca să ne dea Viața cea veșnică. E lupta sufletului nostru de zi cu zi spre a năzui întru binecuvântarea lui Dumnezeu. Toate prin cruce spre bucuria veșniciei”, ne glăsuiesc astăzi atât de frumos maicile de la Mănăstirea Voronei.

Un spațiu al păcii, al împlinirii sufletești sub semnul veșniciei. De aici, din liniștea rugăciunii sau în adâncul pădurii, în rostul unui creștinism curat și asumat, simțind și experimentând măreția naturii, Maica Sofronia ne trimite decupaje colorate, secvențe efemere sau mărturii ale veșniciei.

Într-o lume în care tehnologia avansează cu pași repezi, iar imaginile devin o parte esențială a comunicării noastre zilnice, povestea Maicii Sofronia, călugărița Voronei pasionată de fotografie ne oferă o perspectivă unică asupra modului în care arta vizuală poate reflecta și interpreta (re)facerea lumii, revenirea la puritatea inițială.

Pentru că, pentru Maica Sofronia, fotografia nu este doar o bucurie a prezentului, ci și un mijloc de a explora și de a înțelege creația divină.

A fotografia înseamnă, mai presus de toate, a avea răgaz, a observa, a medita. Prin obiectivul aparatului de fotografiat, Maica Sofronia observă detalii pe care mulți dintre noi le ignorăm. Fie că este vorba despre razele soarelui care pătrund prin frunzele unui copac, despre florile care înfloresc în preajma mănăstirii sau despre vietățile pe care le întâlnește, fiecare imagine devine o fereastră către o lume plină de frumusețe și semnificație. În acest sens, fotografia devine un instrument de meditație, un mod de a se conecta cu Dumnezeu și cu Creația sa.

(Re)facerea lumii prin obiectivul aparatului de fotografiat devine o călătorie spirituală, o explorare a divinului în cotidian. Iar fotografiile Maicii Sofronia sunt despre frumusețea dăruirii…

Foto: Maica Sofronia / Mănăstirea Vorona