Gravura a fost realizată de către un corespondent/desenator al revistei Universul din București în orașul Botoșani, zona centrală, la câteva zile după teribilul incendiu isbucnit într-o zi de miercuri, 3 iunie 1887.
Imaginea este explicată laborios explicată pe pagina Botoșaniul de odinioară, fiind actualizate denumirile stradale de atunci (ce au fost date în gazete) cu cele de astăzi, ”sau cu cele care au fost până la sistematizarea comunistă pentru a putea să vă conturați o imagine de ansamblu a traseului și a zonelor afectate de incendiu”, aflăm de la administratorul paginii.
Una dintre cele mai mari catastrofe din istoria orașului Botoșani a fost acest incendiu, pornit într-o zi banală de miercuri în jur de ora 13:15 de la casa unui covrigar din mahalaua Calicime (cartierul străzii Împărat Traian), zona străzii Lipschi (str. Vâlcele de astăzi).
Redăm mai jos, integral, detaliile despre ziua de 3 iunie 1887, când în orașul Botoșani se afla și poetul Mihai Eminescu, foarte bolnav la vremea aceea, fiind găzduit de sora sa, Harieta:
Din cauza vântului, deflagrația s-a extins cu repeziciune în mahalaua de lângă, a Târgului Vitelor (zona parcului din cartierul Parcul Tineretului), pe lângă biserica Duminica Mare (nu avem informații dacă a fost afectată sau nu), aprinzându-se apoi și zonele adiacente Pieței Târgul Vitelor (zona școlii nr. 8 de astăzi) spre străzile Alba Iulia, Călugăreni, Crângului, Mihai Viteazul, mai apoi strada 7 Aprilie cu piața de acolo spre Independenței/ Rebeca Birnbaum și spre strada Săvenilor până la biserica Uspenia inclusiv. De la biserica Uspenia a cărei turle au fost distruse aproape complet, incendiul s-a extins spre Est- spre Piața Târgului Vechi (Piața Carol/Monumentului) până la farmacia Șmelț (clădirea de pe str. 1 Decembrie 1918/ Calea Națională veche colț cu Peneș Curcanul).
În Centrul Vechi tot frontul nordic al clădirilor de pe fosta stradă Mare de atunci a ars aproape complet, împreună cu cele de lângă (fiind înșirate una lângă cealaltă ca și astăzi). De asemenea au ars și străzile din spatele Centrului Vechi, adică străzile Elena Doamna și strada Blănari fostă Plevnei spre Farmacia Semaca.
La localizarea și stingerea incendiului au participat pompierii militari din orașul Botoșani, și au fost aduse de urgență și alte companii de pompieri din orașele Iași, Pașcani și Roman care printr-un efort comun au reușit să stingă groaznicul incendiu după aproape o zi. Conform gazetei locale Curierul român a lui Scipione Bădescu, a doua zi casele fumegau iar prin unele poduri încă focul mai ardea. S-a reclamat și o lipsă de apă necesară stingerii incendiului.
Daunele au fost colosale pentru acele timpuri și se ridicau la câteva milioane de lei (peste 5 milioane), iar în ajutorul incendiaților au sărit cu fonduri nenumărate asociații, gazete, teatre, consilii comunale și județene, persoane particulare, loje masonice, cât și din afara țării- din America, din Austro-Ungaria, Franța, Germania, etc. Gazetele naționale zi de zi consemnau noi și noi donatori, noi și noi cifre asupra distrugerilor deflagrației cât și asupra numărului de victime. Printre primele entități care au ajutat cu fonduri incendiații a fost Casa Regală a României prin regele Carol I și regina Elisabeta, care au donat în total suma de 40.000 de lei din fonduri proprii. Și fosta primă doamnă a României, Elena Cuza (soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza) a donat pentru ajutorarea incendiaților o sumă modestă.
Conform datelor din presa națională, în jur de 1000 de case au ars complet, mai puțin de jumătate fiind asigurate. Numărul răniților s-a ridicat la cifra de 100, iar cea a decedaților la cifra de 10. Primul deces consemnat de presă fiind cel al bătrânului Marcu Pollak, decedat la spital din cauza arsurilor. Articolele din presa locală și națională tratează cu dramatism situația incendiaților, case arse, oameni mutilați, averi prădate de incendiu, mărfuri de mii și mii de lei făcute scrum..
Cei mai renumiți afaceriști din orașul nostru au fost afectați de acest incediu, aceștia având afacerile/locuințele în zona centrală. Aici putem enumera pe Moses Focșăneanu pe Săvenilor lângă Uspenia, Jacob Mohnblatt de asemenea (casă nou clădită), fabrica de lumânări a lui Pavel Iacovloff din Centru, clădirile comercianților Macuroff, etc.
Pe scurt, la câteva zile după incendiu la ordinul regelui Carol I s-a înființat un comitet de ajutorare pentru incendiați care s-a ocupat ca fiecare incendiat să primească o despăgubire/ajutor din donațiile primite din toată lumea. De asemenea s-au aprobat și liste de subscripție publică în numele regelui Carol I pentru ajutorarea incendiaților. Cum au primit incendiații sumele, și cât au fost despăgubiți în funcție de pierderi, nu prea știm.. Dar la 2 ani după incendiu surorile Macuroff reclamă într-o gazetă că nu au fost ajutate îndeajuns de către comitet după ce și-au pierdut toată averea, și că banii au fost defectuos împărțiți de către membrii comisiei. S-a spus că unii au primit prea mult, alții mai puțin și alții deloc.
Cu câteva zile înainte de incendiu, poetul nostru național Mihai Eminescu era într-o grea suferință internat în Spitalul Sfântul Spiridon (actualul Spital de Copii de pe bulevardul Mihai Eminescu). În timpul incendiului acesta se afla pe patul de spital, presa consemnând faptul că a fost vizitat la spital de către niște prieteni de-ai lui veniți din țară.
Revenind la panorama din ziarul Universul, aceasta a fost realizată de un gravor al cărui nume apare semnat în lucrare (stânga jos) însă nu l-am putut descifra. Această panoramă a fost publicată greșit, clișeul fiind în oglindă și numele gravorului semnat de la dreapta la stânga. De altfel și clopotnița Uspeniei era într-o poziție inversă față de cum este normal. Întorcând imaginea, am reușit să îmi dau seama de locația acestui cadru, și anume că ea a fost realizată de la etajul sau din podul unui case de pe strada 7 Aprilie (strada Sticlăriei atunci) spre strada Săvenilor - Centrul Vechi- Uspenia- adică Piața Brașoveniei sau Lipscănia Brașoveniei.
Ca să puteți înțelege cadrul cum s-ar situa astăzi, am adăugat niște repere, puncte colorate. Aici voi folosi denumirile stradale care erau în anul 1887, așa cum le menționează presa de atunci, împreună cu cele actuale. Astfel, vine așa:
Din dreapta spre stânga:
Punctul ROȘU: Catedrala orașului Uspenia cu turlele distruse de incendiu- de jur împrejurul Uspeniei exista o rețea de dughene de piatră și din lemn care au ars complet. După incendiu nu au mai fost reconstruite. Ele apar în planul Emilian din 1871.
Punctul BLEU: Ruinele magazinului și depozitului fraților Macuroff cărora le-a ars toată averea; Lângă Macuroffi, aveau imobile și comercianții Moses Focșăneanu; I. Haras cât și Gașpar Grigoraș- toate distruse.
Punctul ALBASTRU jos: Strada Brașoveniei actuala stradă Săvenilor; În stânga punctului albastru aveau afaceri în 1906 familia Șucier, Cohn, Vasermann, Rosenvald, etc.
Punctul VERDE din centru: Intrarea în strada Croitorilor actuala Elena Doamna; Pe partea stângă a străzii aveau un imobil frații Șucier, care nu și-au mai reconstruit nimic până în anul 1906, terenul fiind viran. După 1906 a fost construită clădirea fostului Bancpost. În partea dreaptă a Bancpostului de astăzi se aflau magaziile fraților Macuroff, distruse de incendiu precum se vede.
Punctul GALBEN din centru: Lipscănia Brașoveniei- locația fostei piețe a Brașoveniei, unde se vindeau mărfuri de import aduse în special din Ardeal cât și din străinătate;
Punctul PORTOCALIU: Casa cu etaj a comerciantului de băuturi spirtoase Lupu Zarafu, care mai există și astăzi, afectată și ea atunci de incendiu;
Punctul MARO: Ruinele casei cu etaj a fraților Macuroff, a doua proprietate din zona centrală pe care o aveau acești afaceriști lipoveni. Frații Macuroff au fost practic ruinați, conform presei de atunci. În dreapta fraților Macuroff ar fi trebuit să fie casa lui Jacob Mohnblatt de care presa consemna că era proaspăt construită și a scăpat ca prin minune de incendiu, însă în locul ei apar doar niște ruine.
Punctul ROZ: Ruinele fabricii de lumânări a lui Pavel Iacovloff.
Ce vedem în partea centrală stânga a fotografiei sunt calcanele (partea din spate) a clădirilor cu fațada spre strada 1 Decembrie 1918 / vechea Cale Națională - Centrul Vechi.
Toate aceste date ale distrugerilor pe care le-am distins în panoramă, au fost coroborate cu planul cadastral al zonei centrale realizat în anul 1906 și cu detaliile de presă din luna incendiului.
Gravura a fost preluată din gazeta Universul, numărul 159 din 22 iunie (4 iulie) 1887, și a fost prelucrată de administratorul acestei pagini, aflăm din Botoșaniul de odinioară.