”Iartă-ne, România!”, ne spune astăzi, într-o zi specială, Eusebiu Cristian Toma. Autor al muzicii și al versurilor, cu un puternic simț al cuvântului, Eusebiu dovedește un accentuat spirit patriotic, un patriotism lipsit de emfază, dar alarmant în mesajul transmis.
La 27 de ani, Eusebiu Cristian Toma este profesor, artist consacrat, dar mai presus de toate este un model pentru persoanele cu dizabilități care mai cred că forța vine din curajul de a învinge prejudecățile unei societăți încă greu de convins că puterea nu vine din perfecțiunea trupească, ci din luciditatea mentală.
Eusebiu cristian Toma nu mai are nevoie să demonstreze ceva, nici să convingă pe cineva că a fi nevăzător este uneori o conjunctură, de cele mai multe ori o oportunitate. Născut în Botoșani, a urmat Conservatorul și s-a întors să predea chiar în liceul în care a învățat ”să fie om” – Liceul Special ”Moldova” din Târgu Frumos.
Vocea caldă, echilibrul interior, zâmbetul șăgalnic din colțul gurii, o combinație între ghidușia conversației și profunzimea expresiilor faciale, un fel aparte de a construi povești și de a extrage din propriile gânduri esența a ceea ce a experimentat, toate acestea susținute de o surprinzătoare vioiciune a ochilor nevăzători ce par să își ducă într-un fel de transă emoțională partenerul de dialog.
Când ochii sunt orbi, ”cu inima trebuie să cauți”, spunea Antoine de Saint Exupéry, prin vocea Micului Prinț. Or inima lui Eusebiu Cristian Toma a căpătat acea uriașă disponibilitate și delicată capacitate de a cuprinde asemenea unei îmbrățișări, de a se arăta lumii exact așa cum este: văzătoare de iubire într-o lume tot mai bulversată, tot mai prăbușită în ea însăși.
Ascultă mai jos melodia compusă de Eusebiu Cristian Toma: