Ramanem provinciali in comportament, in preferinte si gusturi? Inghitim - chiar daca facem indigestie a doua zi - orice facatura expirata din Capitala?
Facaturi care scot zeci de mii de euro din bugetele locale doar fataindu-si bichinii si silicoanele cu termene de garantie depasite, artisti dependenti de CD ca Becali de tamaie.
Daca sare CD-ul, nu-i nimic: Botosaaaaaaani, mainile suuuuuuuuuuuussss! Si Botosani ridica mainile, pentru ca facatura mai face vreo doua figuri, doua piruete si trei sclifoseli. Gata CD-ul? Si tot asa...
De ce ramanem, asadar, provinciali tributari unor mentalitati fumegande, vulnerabili in fata nonvalorilor care nu mai incap nicaieri la Centru?
Un motiv ar fi tocmai acela ca doar astfel putem fi de folos: usor de manevrat, simplu de reprodus. Masa electorala, e adevarat, doar in campaniile cu miza. Pentru ca provincialul a devenit atat de mofturos ca nu mai iese la vot decat atunci cand vrea, cand are chef si, de ce nu, interes...
Si totusi, am vazut cum botosanenii sunt europeni atunci cand recunosc valoarea. Descoperim cetateanul de Botosani educat artistic, stilat - chiar daca nonconformist, boem - dar cu limitele impuse de societatea inca incorsetata in formalisme.
Am vazut asta in cele doua seri de concert de la Enjoy Pub.
Ovi, botosaneanul nostru care a cantat si in-cantat in Norvegia, s-a intors in Romania. A colindat Capitala, a cantat in cluburi, a onorat televiziuni dintre cele mai pretentioase, a batut cateva drumuri prin tara. Impreuna cu baietii de la Tabasco. A avut succes peste tot.
Dar lipsea, totdeauna, ceva. Lipseau Botosanii. Asa ca, prin intermediul catorva oameni din presa locala, rotitele au inceput sa se invarteasca. Ovi nu si-a dorit din start sa concerteze in spatii conventionale.
A vrut sa cante pentru si impreuna cu publicul. Locul s-a dovedit a fi o alegere mai mult decat fericita.
Enjoy, prin patronul sau, Paul Onisa, urmarea demult un asemenea proiect: muzica live, interactivitate, educatie muzicala, calitate. Ovi si Tabasco au oferit din plin toate ingredientele. Fara fitele vedetelor, fara urlete si ochi peste cap. In total, vreo 5 ore de muzica buna, repertoriu international, dar si melodii proprii artistilor.
Nimic inregistrat, nimic programat, totul sa curga. Si au curs orele, au curs aplauzele la... terasa deschisa, sub picuri de ploaie veniti si ei doar cat sa te bucure, nicicum sa te incurce.
Ce s-a intamplat vineri si sambata pe o terasa din Botosani nu face decat sa dezvolte artistic, mental, comportamental, si in oricare alt fel, oameni care altfel nu ar face decat sa adune frustrari de provinciali intr-o zona colindata de facaturile aflate in foame de bani, cu CD-urile la purtator.
Botosanenii au nevoie sa se manifeste si o fac ori de cate ori mainile suuuuuuuuusssssss se ridica pentru aplauze meritate.
Domnilor de sus, oferiti-ne prilejul de a aplauda ceea ce merita!
Ovi Martin, cu numele real Ovidiu Cernauteanu, s-a nascut in Botosani, iar de 13 ani locuieste in Norvegia.
Are o cariera muzicala sustinuta, reusind sa se impuna mai ales dupa ce, in 2009, a ajuns in finala Eurovison. In urma cu cativa ani, Ovi s-a aflat pe scena Cerbului de Aur de la Brasov, unde a reprezentat Norvegia. (Florentina Tonita)
