În fiecare an, pe 7 ianuarie, comunitățile de ruși, ucraineni și sârbi sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi. Acest lucru se întâmplă deoarece calendarul iulian este decalat cu 13 zile față de cel clasic.
Înainte de Hristos, existau două sisteme de calculare a timpului într-un an: cel al egiptenilor, care avea 365 de zile, și cel al romanilor, de 355 de zile.
Calendarul iulian și cel gregorian
Anual rămânea o diferență de zece zile între aceste două sisteme, potrivit crestinortodox.ro.
După această constatare, Iulius Caesar a adoptat în anul 46 î.Hr sistemul de calcul egiptean, numit „calendarul iulian".
Acest calendar a fost folosit de întreaga lume civilizată, timp de peste 1.500 de ani. De asemenea, în anul 325, Sinodul I Ecumenic de la Niceea a folosit calendarul iulian pentru a calcula data la care se sărbătorește Paștele.
În anul 1923, la Constantinopol, s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian, moment în care Biserica Ortodoxă s-a separat în două, cea pe Stil Vechi și cea pe Stil Nou.
De ce se sărbătorește Crăciunul pe rit vechi
În calendarul iulian sau în calendarul pe stil vechi, Crăciunul este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial. Astfel, Crăciunul pe rit vechi este sărbătorit în data de 7 ianuarie.
Pentru ruşii lipoveni care trăiesc în judeţul Suceava, în comunităţi din Climăuţi, comuna Muşeniţa, Lipoveni, comuna Mitocu Dragomirnei, Manolea, comuna Forăşti, în municipiile Suceava, Fălticeni, Rădăuţi şi în oraşul Gura Humorului, dar şi pentru cei care s-au stabilit în Dobrogea, sărbătorile de iarnă încep pe 7 ianuarie, când este Crăciunul pe stil vechi, potrivit știrileprotv.ro.
Tradiții și obiceiuri de Crăciun pe rit vechi
În Arad, comunitatea de sârbi păstrează un obicei moștenit de la străbuni, și anume aprinderea badnjak-ului sau a stejarului.
Potrivit tradiției, în ajun de Crăciun pe rit vechi, după terminarea slujbei, credincioșii se adună în curtea bisericii și dau foc la un lemn de stejar. Tradiţia spune că focul îi purifică pe cei prezenţi şi le dă putere, iar răul de peste an dispare.
Potrivit tradiţiei, cu cât flăcările care cuprind stejarul sunt mai mari şi ies mai multe scântei, cu atât noul an va fi mai bogat.
După ce dau foc lemnului de stejar, oamenii mănâncă o porție de fasole bătută și se încălzesc cu țuică fiartă. Iar după ce lemnul a ars complet, credincioșii merg la colindat.
După ce se întorc de la colindat, membrii familiei se așază la masă și, după ce răsare prima stea pe cer, iau „Cina Sfântă”. În Biblie, prima stea care a apărut pe cer i-a călăuzit pe magi către locul nașterii lui Iisus.
Pe masa din Ajunul Crăciunului, moldovenii, ardelenii sau minoritățile de ruși lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc câte 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor.
Printre acestea se găsesc: compotul de prune afumate, grâul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi.
În ziua de Crăciun, cei care sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi pregătesc diverse preparate tradiționale, printre care: haladet (piftie cu reţetă specială), lapsa (tăieţei fierţi în supă de pui), vareniki (colţunaşi cu brânză).
Sub faţa de masă de Crăciun, oamenii mai pun banii și fân, pe care le țin până când se sărbătoreşte Boboteaza pe rit vechi, adică pe 19 ianuarie.
Gospodinele basarabence pregătesc colaci mici şi un preparat tradițional, „ajunel”. După ce termină de gătit, iau preparatele și le leagă cu o aţă, alături de câteva flori de busuioc, le agaţă de icoană şi le păstrează până la sărbătoarea Sf. Gheorghe. Potrivit tradiției, de sărbătoarea Sf. Gheorghe, femeile scot colacii și ajunul și le dau animalelor să le mănânce, pentru a fi feriți de ghinion tot anul.
Crăciunul pe stil vechi se suprapune cu Boboteaza la ortodocșii pe stil nou.