Lipovenii de la Botoșani, o comunitate care și-a legat strâns trecutul de dezvoltarea municipiului, au început să sărbătorească Crăciunul pe rit vechi.
Printre invitații de onoare la manifestările organizate la Botoșani s-a numărat și actorul Vlad Ivanov, el însuși lipovean, unul din cetățenii de onoare ai municipiului nostru.
De asemenea, printre invitații la manifestarea din Ajunul Crăciunului s-a numărat și primarul municipiului, Cătălin Mugurel Flutur, care a explicat că s-a bucurat de frumusețea colindelor cântate în cor de copii.
“Am fost onorat să mă alătur, ca primar al orașului, comunității lipovenilor botoșăneni, concitadinii noștri care sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi. Nu este prima oară când particip la tradițiile acestei comunități și, ca de fiecare dată, am fost impresionat de obiceiurile specifice acestei etnii, înrădăcinate de sute de ani la Botoșani. Crăciun fericit, tuturor fraților noștri lipoveni!”, a spus primarul Flutur.
Ruşii lipoveni au reprezentat pentru populaţia Botoşanilor, al treilea element alogen ca număr şi vechime după armeni şi evrei. La recensământul din 1774 din Moldova, în Botoşani nu era înregistrată nicio familie de ruşi lipoveni însă la cel din 1832 existau deja 58 de familii (aproximativ 250 de persoane după unele surse) conduse de starostele Avacum Dascălu. Momentul stabilirii ruşilor lipoveni în târgul Botoşanilor trebuie plasat deci undeva pe la anul 1800.
Ca origine etnică, lipovenii fac parte din ramura ruşilor din regiunea Moscovei, Donului, Volgăi, ruşi ce s-au întins cu teritoriul până în ţinuturile nordice şi chiar în Siberia.
În secolul XVIII în biserica ortodoxă rusă au apărut unele modificări impuse de Patriarhul Nicon şi ţarul Alexei Mihailovici (tatăl lui Petru cel Mare). Reforma bisericească a dus la împărţirea credincioşilor ruşi în două tabere: pravoslavnicii, cei care au primit modificările şi staroverii care le-au respins. După sinodul din 1656, ultimii au fost consideraţi schismatici (rascolnichi) fiind prigoniţi de autorităţile ruse, mergânduse până la confiscarea averilor şi arderi pe rug. Ca urmare, o parte din aceşti rascolnichi s-au refugiat în pădurile nesfârşite ale Rusiei de atunci alcătuite în bună parte din tei (lipa- în limba rusă) căpătând porecla de „lipavani”. Alţii s-au refugiat spre vest, stabilindu-se în Polonia, Austria, Prusia, Ţările Române, ajungând chiar şi în zona grecească sau Turcia.
În Botoşani, primii lipoveni, s-au stabilit în partea de est a oraşului de-a lungul pârâului Sitna (Sicna cum era denumit atunci), apropierea de o sursă de apă permiţându-le practicarea unor ocupaţii devenite apoi tradiţionale precum legumicultura.
Unii din ei cultivau cânepa pentru ulei şi frânghii, alţii erau buni negustori de peşte proaspăt sau sărat, făină sau ceară de albine. Aici în partea răsăriteană a oraşului ei şi-au înfiinţat în câteva decenii propria mahala, cea Lipovenească.
Arhiva cadastrală a municipiului Botoşani menţionează la sfârşitul sec. XIX existenţa chiar a unei străzi denumită Uliţa Lipovenimii. Numărul lor în Botoşani nu a ajuns însă niciodată foarte mare, recensământul din 1930 numărând 547 de lipoveni.
Iată și câteva fotografii făcute ieri în sânul comunității.
