Daniel Ciobanu, din Botoșani, a avut un moment cel puțin neobișnuit care a îmbinat spiritualitatea cu anumite exerciții fizice și care a reușit să transmită o emoție deosebită oamenilor. Trei dintre jurați au fost mișcați profund de momentul său. Daniel (”42 de ani, țăran din Botoșani”) a primit trei de ”Da” și va merge în etapa următoare.
”E un adevărat FENOMEN să mai rămâi OM în zilele noastre. În aceste vremuri în care multora le vine să‐și ia lumea-n cap, încă mai reusesc să rămân cu picioarele pe pământ. Atât timp cât în orice fenOMen există un om, nu puteam rata ediția numărul 14 a celor talentați. Sper ca mesajul meu să ajungă la sufletele celor ce "gândesc cu inima" și să rețină că celula sănătoasă a oricărui stat e țăranu' ce asigură hrana trupească! Peste o generatie, foarte putini isi vor mai aminti de această emisiune si cu atâți mai puțini de castigători, insă cine va ajunge in acest "colț de Rai", sper să descopere povestea unui om prin poeziile ce le-a creat, la umbra pomilor ce i-a plantat. Cât despre cifre, planete, degete și simbolistica lor, sper să descifrați cândva mesajul meu. Fiecare înțelege în funcție de educația pe care o are și foarte puțini digeră adevărul gol-goluț”, a transmis Daniel Ciobanu.
”Daniel, cu ce te ocupi?”, l-a întrebat Bobonete.
”Munca cea mai nobilă, muncesc pământul. Sunt din orașul care are cele mai multe personalități pe cele 7 bancnote: Botoșani”, a răspuns Daniel.
Tot Bobonete a vrut să știe de unde a plecat dorința sa de a veni la „Românii au talent”.
”Nu e o dorință, e o simțire. Îmi plac numerele, îmi place arta. Am lucrat manager într-un club, am lucrat ca model internațional și totodată cu mâinile astea, tehnici învățate în Orientul îndepărtat: masaj, acupunctură...”, a spus botoșăneanul.
”Mă ocup, în momentul de față, de 1.800 de pomi, copaci și arbuști. Înainte de a începe activitatea aici, nu aveam nicio experiență în taina pământului. În perioada 1999-2005 am lucrat ca model aici, în România, și am fost prins de această lume cosmopolită a opulenței. Am fost desemnat de 4 ori cel mai bun model masculin din țară, iar în afară, am fost primul român care a lucrat pe continentul asiatic. Am apărut pe coperta unei reviste prestigioase din afara țării. Îmbrăcam haine de la toți marii creatori din lume. Am avut încălțăminte cu fir de aur, de argint, am purtat un ceas de 1 milion de euro. Nu vedeam nimic să-mi încânte sufletul. În cămașa asta tradițională de cânepă mă simt mai aproape de Dumnezeu, de Mama Natură și de sufletul meu”, a spus Daniel Ciobanu, care a prezentat un moment special și a recitat - stând pe cap! - o poezie despre Dumnezeu și oameni.
Reporter: ”De ce te-ai emoționat?”
”Pentru că... să stai singur atâția ani, să te trezești înainte de răsăritul soarelui și să te culci după apus... pentru a face tot ce am făcut aici, nu poți de unul singur. Și atunci... singura salvare și singura șansă pe care am avut-o a fost să-L simt pe Dumnezeu alături de mine. Mulți, după o zi de muncă, se duc pentru a-și îneca amarul într-o cârciumă, eu am scris o poezie, m-am rugat și am zis că, la final, când o fi, să rămână aici un colț de Rai și eu să-l privesc de Sus cu sufletul împăcat pentru tot ce am lăsat în urmă. Am călătorit 16 ani, timp în care am călcat pe toate cele 7 continente și am fost în 50 și ceva de țări. De fiecare dată, am făcut-o singur, cu rucsacul în spate. Am fost la templul Shaolin, ne antrenam cam 8 ore pe zi. Motivul pentru care am fost interesat de acest tip de arte marțiale nu are legătură cu agresivitatea, ci doar pentru a avea grijă de trupul meu, să funcționeze în parametrii cât mai buni”, a spus Daniel Ciobanu.
Jurații au fost impresionați
Andi: ”Trebuie să recunosc că mie mi-a plăcut momentul tău, pentru că te pune pe gânduri și asta e ceva ce-mi place și ceva ce le doresc tuturor din jurul meu, să cadă pe gânduri”.
Dragoș: ”Mi se pare cel puțin interesant momentul tău. Am apreciat câteva exerciții din cele pe care le-ai făcut tu. Sunt niște exerciții fizice pentru care ai nevoie și de pregătire, și de o condiție fizică extraordinară și de o pace interioară. Eu sunt un susținător al apropierii de natură. Cred că momentul este inedit și paradoxal, și emoționant pe alocuri”.
Bobonete: ”Eu trebuie să spun că ceea ce am văzut și ce am simțit, cred că trebuie să mai treacă ceva sezoane prin mine pentru a căpăta această înțelepciune. Nu știu dacă îmi doresc să văd în semifinală pe Daniel care să vină să spună o poezie în cap sau în mâini”.
Andra: ”Sunt total de acord și cu ce ai spus tu, cu potențialul de a merge mai departe, dar mi-am propus să judec în funcție de ce simt și mi-a transmis o emoție care mă face să spun, acum, da”.