Viața la doi pași de război. Dramele refugiaților și solidaritatea localnicilor de la graniță

Viața la doi pași de război. Dramele refugiaților și solidaritatea localnicilor de la graniță

Ecourile războiului din Ucraina se resimt cel mai mult în satele de la granița de nord a României. Mii de refugiați străbat comunele, cazați temporar de autorități sau localnici, iar sătenii fac nopți albe din cauza bombardamentelor și avioanelor de luptă, scrie ziarul Adevărul.

Coșmarul războiului din Ucraina a lovit și satele de la granița de nord a României. În comunele de graniță ale județului Botoșani, valurile de refugiați aduc cu ei o adevărată criză umanitară. În plus, localnicii aud zi și noapte ecourile bătăliilor de peste graniță și stau cu frica-n sân ca nu cumva războiul să se mute către vest.  

Potrivit sursei citate, în ultimele zile, au intrat în județul Botoșani peste 7.000 de refugiați ucraineni, în special femei cu copii. Comunele Cândești și Mihăileni, din județul Botoșani, se află la numai câțiva kilometri de punctul de trecere a frontierei de la Siret, județul Suceava, dar și de frontiera cu Ucraina.

Numeroși refugiați au ajuns în aceste comune, atât datorită comunității de ucraineni, din zonă, care a cazat numeroase familii cu copii, dar și a centrelor amenajate de autorități. 

În satul Sinăuţi, din comuna Mihăileni, într-un centru de zi pentru persoane vârstnice, numeroşi refugiaţi au putut să se odihnească măcar pentru o noapte înainte de a porni mai departe către Europa, cât mai departe de război.

Printre aceştia se află şi Maia, o femeie din Ucraina care trăieşte o dramă cumplită. Trăieşte de 15 ani în Italia cu soţul ei, acolo unde munceau pentru o viață mai bună. S-au întors pentru o înmormântare în țara natală şi acolo i-a prins războiul.

Soțul, dar şi fiul Maiei au fost mobilizaţi şi în momentul de faţă se află pe front. Ucraineanca de aproximativ 50 de ani este nevoită să se întoarcă în Italia.

„Am venit acasă şi am dat de urgie. Soţul a rămas. Şi-a luat la revedere şi gata. A spus că este datoria lui de ucrainean. Mi s-a rupt inima. A trebuit să-i las acolo. Şi nora a rămas, cu tot cu copii, a zis că nu poate fără soţul ei”, spune ucraineanca.

Maia a plecat împreună cu Lena, o ucraineancă de 28 de ani din Kiev. Tânăra este în stare de şoc după ce a fost nevoită să-şi lase acasă părinţii mai în vârstă, dar şi fratele care se află în focul luptelor.

„Nici măcar nu mai poate vorbi”, spune Maia.

În apropiere, în căminul cultural din comuna Cândeşti alte două ucrainence, cu câte trei copii fiecare se gândesc la soţii aflaţi pe front.

„Ne-au spus să plecăm că ei merg la război. Au plecat toţi bărbaţii din sat, pe front. Eu până nu-l văd viu nu am linişte”, spune Yana, o femeie dintr-un sat din apropiere de Cernăuți.

Drama celor care fug din calea războiului este cel mai bine resimțită în câteva sate din Cândești şi Mihăileni, acolo unde, de sute de ani, trăiesc comunităţi importante de ucraineni.

În Cândeşti Bucovina, Sinăuţi sau Rogojeşti aproape că nu există localnic care să nu aibă dincolo de graniţă prieteni sau rude. Claudia Semciuc este o tânără ucraineancă din satul Rogojeşti, comuna Mihăileni şi reprezentant al tineretului Uniunii Ucrainenilor din România.

„Eu încă nu vreau să concep că se întâmplă asta. Simt o durere sufletească uriaşă. Dincolo, acolo unde se moare, avem rude şi prieteni care se pregătesc de luptă. Stăm cu gândul la ei”, spune botoşăneanca.

Dramele refugiaţilor, dar şi atmosfera de război a sădit nelinişte în sufletele localnicilor. Moş Pantelimon, din Sinăuţi, avea doar cinci ani când se termina al doilea război mondial, iar acum îl cutremură ceea ce se întâmplă peste graniţă.

„Eu ştiu, că am trăit. Războiul aduce numai necazuri la generații întregi, şi boală, şi foamete şi durere. Aud zilnic cum bubuie dincolo de graniţă şi cum trec avioane. Şi stau şi plâng că sunt şi ei sângele meu. Sunt şi ucrainean şi român. Noi în satele astea trăim ca fraţii şi ne doare unul de altul”, spune botoșăneanul. 

În fiecare zi, deși are peste 80 de ani, îşi ia bicicleta şi merge prin sat să ajute refugiaţii.

„Să mai car o plasă, un copil. Le dau indicații. Mai zic o glumă, că știu limba, să mai uite şi ei săracii”, adaugă bătrânul. 

„Noaptea se aud bombardamentele. Este cumplit. Aici oamenii s-au mobilizat exemplar să ajute”, spune şi Claudia Semciuc.  


Sursa FOTO: Adevărul 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Ce frumuseți ascunde "Tărâmul Sfinților" din codrii Botoșanilor!

Duminică, 5 Mai 2024
267

Judeţul Botoşani devine gazda unui nou concept inedit, dar valoros pentru credincioşii ortodocşi. "Tărâmul Sfinților" este numele sub care se conturează acest periplu fascinant ...

Modelul Dacia care a spulberat orice concurență în Europa!

Duminică, 5 Mai 2024
328

Pe prima poziție a clasamentului înmatriculărilor de mașini din Europa la finalul primelor trei luni din 2024 se află modelul românesc Dacia Sandero.Dacia Sandero ocupă poziția &...

Valeriu Iftime, nemulțumit după ce Botoșani a remizat cu FC Voluntari: „Am fost mai buni!”

Duminică, 5 Mai 2024
750

O victorie ar fi fost extrem de importantă pentru Botoșani, având în vedere că ocupă locul 6 în playout, cu 25 de puncte obținute, la o lungime distanță de primul loc care duc...