În două orașe mici din nordul României, locatarii de la blocuri trăiesc ca la țară. Nu au gaz și sunt nevoiți să se încălzească cu sobe pe lemne, așa încât cartierele orășenești s-au transformat în adevărate ghetouri afumate și pline de țevi sau depozite cu lemne.

Aparent, viața la oraș vine cu o serie de beneficii, de la locuri de muncă și până la zone variate de petrecere a timpului liber. Cel mai important avantaj al vieții urbane ar trebui să fie, în mod normal, în secolul XXI, utilitățile. Ei bine, în nordul extrem al României sunt orașe mici, unde multe dintre avantajele vieții urbane lipsesc cu desăvârșire, iar unii locuitori, deși trăiesc la bloc, au parte de o viață grea, ca la țară, din unele puncte de vedere.

În Săveni și Darabani, două orașe din județul Botoșani, locatarii blocurilor, în mare parte, ajung se încălzesc cu sobe pe lemne, din cauza lipsei gazului. Din cauza sobelor și a hornurilor care ies de la cele mai multe apartamente, aspectul cartierelor este deplorabil, fiind pline de funingine și rugină. În plus, oamenii se plâng că au obosit să care cu sacii lemnele pe scări și să facă focul, iarna, de două ori pe zi, ca să nu înghețe în case, relatează Adevărul.

„Am scăzut câțiva centimetri de la câte lemne am cărat”

Orașul Săveni este o localitate în dezvoltare în ultimul deceniu, însă locatarii blocurilor nu au o facilitate esențială a lumii moderne, și anume gazul. Din cauză că nu au cu se încălzi, oamenii și-au amenajat în apartamentele de bloc sobe pe lemne. Cei care nu pot căra lemne, au centrale pe curent, dar se plâng că facturile lunare îi doboară, mai ales în lunile de iarnă.

„Noi, la bloc, ne încălzim cu lemne. Cine are neamuri la țară, aduce copaci de acolo să-i pună pe foc”, spune o locatară a unui cartier din Săveni.

Oamenii sunt însă total nemulțumiți de această situație. În primul rând, este vorba despre efortul zilnic. Pentru a-și încălzi apa sau pentru a avea căldură în perioadele reci, cară lemnele cu sacii pe scări. În cazul vârstnicilor, situația este de-a dreptul complicată, întrucât sunt nevoiți să caute oameni care să le care lemenele sau efectiv să-și dea pensia pe factura la curent.

„Nu ai unde să depozitezi, trebuie să cari lemnele sus. Populația este îmbătrânită, trebuie să plătească să le mai care și lemnele sus. De multe ori, nici nu au pe cine. Este foarte greu fără gaz”, spune o localnică.

„De două ori pe zi trebuie să faci focul, că altfel se răcesc pereții. Am scăzut cred că câțiva centimetri la câte lemne am cărat”, mărturisește o altă femeie din Săveni.

Pe lângă efortul oamenilor, aspectul cartierelor este deplorabil din cauza sobelor. Hornurile ies prin pereții clădirilor și afumă fațadele sau le umplu de rugină. Prin Săveni, circulă și glume pe seama celor care stau la blocuri, cu sobe.

„Putin nu vine la Săveni că stau oamenii cu tunurile în sus. Așa arată blocurile astea, parcă ar fi niște tunuri. Mai glumim și noi, ce să facem!”, spune un alt locatar.

Darabani, un alt oraș al sobelor la bloc 

Săveni nu este singurul oraș în această situație. Și în Darabani, cel mai nordic oraș din România, gazul lipsește cu desăvârșire. Ca și la Săveni, localnicii și-au făcut sobe în apartamente. Nu există cartier fără depozite de lemne și țevi care „împodobesc” sinistru scările de bloc. Problemele sunt aceleași. Fumul și rugina strică fațada blocului, locurile pentru depozitele de lemne sunt limitate, iar efortul populației la fel de mare mare.

În perioada comunistă, la Darabani a existat la blocuri încălzire prin sistem centralizat. După 1991, centralele nu au mai fost considerate rentabile și au fost închise, iar de atunci, oamenii se încălzesc cu sobe la bloc.

„Este greu, domnule! Stai și tai lemne de dimineață devreme, apoi le cari, două-trei etaje, depinde unde locuiești. Și asta zilnic, de două ori pe zi. Dacă lași camere neîncălzite se face condens. Iar blocurile arată cum arată”, spune locatarul dintr-un cartier aflat chiar vizavi de clădirea Primăriei.

În plus, cei care nu dispun de resurse financiare, fac focul mai rar.

„Mai pun pături pe ei, mai încălzesc doar camera în care locuiesc. Este 700 de lei tona de lemne”, spune un localnic în vârstă.

Speranța moare ultima

Autoritățile locale din cele două orașe au planuri mari și spun că la un moment dat racordarea la rețeaua de gaz va deveni o realitate.

„Aducțiunea de gaz de la Botoșani, mai exact de la Bălușeni la Săveni, a trecut de comisia tehnico-economică, s-au făcut studii de oportunitate, urmează probabil proiectare și execuție. Cu certitudine vom avea gaz cel mai târziu în 2024”, a precizat Relu Târzioru, primarul din Săveni.

Autoritățile locale din Darabani își pun speranța în aceeași magistrală de gaz care ar trebui să ajungă, ca punct terminus, chiar în orașul nord-moldav.