Bătrânețea este vârsta înțelepciunii, dar și a neputințelor fizice. Multe sate din județul Botoșani au fost părăsite de tineri, care au plecat în străinătate pentru un trai mai bun. Localitățile sunt aproape pustii și bătrânii au rămas singuri.
Săptămână de săptămână, Vasile Postolachi și Andrei Nenișcă străbat satele cu străzi pline de noroi pentru a aduce „lumină” în casele „întunecate” de suferință. Unele cazuri ale vârstnicilor de aici nici nu pot fi prezentate, căci impactul emoțional ar fi mult prea dur.
O masă caldă pe săptămână
Când a fost căutat pentru reportaj de către reporterii Ziarului Lumina, Vasile Postolachi se afla în localitatea Grimăncăuți, raionul Briceni din Republica Moldova, unde împreună cu alți doi prieteni, Andrei Nenișcă și Vlad Pamfil, au participat la activități culturale și sportive care pun în valoare relațiile dintre copiii și tinerii de pe ambele maluri ale Prutului.
Proiectul pe care acesta îl desfășoară împreună cu prietenii și voluntarii săi se numește „Masa Bucuriei”, care a fost inițiat în primăvara anului 2021, în plină perioadă de pandemie, când lumea circula puțin și nevoile erau mari.
Inițial, proiectul a fost gândit pentru a dărui o masă caldă, săptămânal, persoanelor nevoiașe doar pe perioada postului Paștelui în perioada pandemiei, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a extins, astfel că el continuă şi în prezent, şi nu doar în perioada postului Paştelui. În lunile de iarnă, 60 de familii primesc o masă caldă, iar pe timpul verii, 90 de familii din opt sate din nordul județului Botoșani. În acest proiect, teologului Vasile Postolachi i s-a alăturat Andrei Nenișcă, un tânăr antreprenor din Darabani.
Ajutor „de la Bunul Dumnezeu”
Vasile Postolachi a povestit că ajutorul său e de la Bunul Dumnezeu, care i-a scos în cale oamenii de care avea nevoie.
„Vă spun cu toată sinceritatea, ori de câte ori am avut un impas financiar, exact atunci apărea un donator. În general, vizităm bătrâni și familii cu copii. Persoanele în vârstă se bucură atât de alimente, cât și de faptul că cineva le pășește pragul o dată pe săptămână. Am văzut, adesea, pe chipurile lor o mare bucurie. Parcă prind aripi și încep să ne povestească despre ei și problemele lor. Îmi amintesc de-o bătrânică ce mi-a luat mâna pentru a-i mângâia fața, ceea ce m-a cutremurat. Iar după câteva zile am aflat că a trecut la Domnul. Cea mai mare răsplată pe care o avem noi când facem aceste activități este starea de bucurie, chiar dacă sunt zile grele, pentru că în sate nu toate drumurile sunt asfaltate, uităm de oboseală, suntem motivați să revenim în fiecare săptămână”, povestește Vasile.
Cu doctorat în teologie obținut la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, profesor de religie la Școala Gimnazială din localitatea Rădăuți-Prut și la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Dorohoi, Vasile Postolachi este conștient de puterea exemplului pentru tinerii învățăcei, de aceea îi implică pe elevii săi în diverse proiecte filantropice.
„Domnule profesor, când mai mergem la bătrâni?”, este întrebarea pe care i-o adresează adesea elevii.
„Lacrimi de bucurie”
„Pentru a-i învăța să-și deschidă sufletul, i-am invitat pe elevi să renunțe o zi la bănuțul lor de buzunar. Și cu donațiile pe care le-am mai primit, am mers împreună la cumpărături și au văzut cum cu acel bănuț al lor au putut aduce lacrimi de bucurie pe chipul unor oameni. Mă bucur că foști elevi, care în prezent lucrează în străinătate, m-au căutat pentru a se implica financiar în proiectele noastre. Și au făcut aceasta amintindu-și cu drag de activitățile la care și ei au participat în trecut. Aşa am constatat că activitățile filantropice în care i-am implicat dau roade şi peste timp. Încercăm să-i învățăm pe elevi să fie buni în viață, pentru că atunci când întinzi mâna unui bătrân, și Dumnezeu îți întinde mâna ție”, a subliniat prof. Vasile Postolachi.
Jertfa acestor tineri cu suflet mare ne arată că dincolo de situația grea în care ne aflăm, România are viitor. Ei sacrifică din timpul lor pentru a înmulți binele în societatea noastră.