Mai multe stânci dintr-o pădure din BotoÅŸani alcătuiesc un monument pe care localnicii îl numesc „masa tâlharilor“. Oamenii cred că zona era frecventată în trecut de haiduci ÅŸi că acolo s-ar afla comori protejate de spirite blestemate.
La 25 de kilometri de municipiul BotoÅŸani, în pădurile ce înconjoară localităţile CoÅŸula ÅŸi Copălău, se află un loc al cărui nume îi face pe cei mai bătrâni să-ÅŸi facă cruce ÅŸi să scuipe-n sân.
Se numeÅŸte „Masa tâlharilor“ ÅŸi se găseÅŸte pe un deal înalt de 564 de metri. Oamenii locului îi ÅŸtiu bine povestea ÅŸi doar tinerii se încumetă în zonă, urcând pieptiÅŸ colina înaltă ÅŸi stâncoasă din mijlocul pădurii. Se ajunge greu acolo, pe cărări cunoscute doar de localnici, prin hăţiÅŸuri ÅŸi doar la pas.
MaÅŸinile, chiar ÅŸi cele de teren, nu fac faţă. Sătenii superstiÅ£ioÅŸi nici nu vor să se apropie de acel loc, considerându-l blestemat ÅŸi apărat de sufletele tâlharilor morÅ£i, care încă tânjesc după comorile ascunse. În jurul acestui loc s-au Å£esut de-a lungul a sute de ani numeroase legende ÅŸi poveÅŸti.
Ghidul din pădure
Pentru cei care trec prin zonă, dar nu îi cunosc legendele, „masa tâlharilor“ este doar un grup de stânci dintr-o pădure. Seamănă cu un monument megalitic, calcaros, cu dale mari de piatră aÅŸezate ciudat. Oamenii din CoÅŸula, care au bătut de mici pădurile din zonă, spun că acum mulÅ£i ani stâncile chiar aveau forma unei mese.
„Se spune că au fost oamenii care au trăit demult prin pădurile astea au pus aceste pietre mari, Dumnezeu ÅŸtie cum, ca să se roage. AlÅ£ii spun că le-au pus uriaÅŸii. În anul 2000, s-a dus la vale pământul ÅŸi pietrele s-au prăbuÅŸit. Două bucăţi din piatră au căzut la vale. Bătrânii nu vin aici. Nici nu vorbesc de locul ăsta“, spune Neculai Tararai, un sătean din CoÅŸula, printre puÅ£inii dornici să se aventureze la vechile stânci. El este cel care-i ÅŸi conduce pe curioÅŸi pe cărări bine ÅŸtiute prin pădure ÅŸi apoi peste dealuri la „masa tâlharilor“.
Locul de întâlnire al haiducilor
Sute de ani, locul a fost privit cu teamă, fiindcă aici s-ar fi adunat bandiţii de toate felurile, pentru a se ascunde de poteră, pentru a-şi dosi averile şi mai ales pentru a se sfătui.
„De asta i se spune «masa tâlharilor», pentru că veneau aici ÅŸi se adunau măcar de două ori pe an. Pădurea era aÅŸa deasă că potera nu putea dibui drumurile. Dealul era uÅŸor de apărat. Aici, pe masă, cu bunătăţi jefuite de la boieri, popi ÅŸi negustori, încingeau petrecerea. După care se sfătuiau cum ÅŸi unde să o apuce ÅŸi pe cine să jefuiască. De sute de ani vin bandiÅ£ii aici“, mai spune „ghidul“ Neculai.
Teoretic, de pe vârful dealului, haiducii puteau spiona uÅŸor drumurile comerciale.
„Sunt zone aici, printre copaci, pe unde se vede ca-n palmă totul. Mai ales era drumul de la BotoÅŸani la Târgu Frumos ÅŸi IaÅŸi, apoi către ÅžtefăneÅŸti ÅŸi tot aÅŸa. Veneau tâlhari sau haiduci care se mai îngrijeau ÅŸi de amărăţi. Mie mi-au spus bătrânii că aici se adunau, la pietrele astea, pentru sfat. Sătenii nu-i vindeau la stăpânire de frică“, spune Ioan Mânzat, un sătean din Copălău.
Numele haiducilor rămâneau nerostite ÅŸi sunt necunoscute, în afară de ultimii bandiÅ£i care ÅŸi-au făcut veacul în zonă: banda lui Casapu ÅŸi a fraÅ£ilor Maxim, tâlharii celebri.
Comorile de la „balta dracului“
Chiar ÅŸi după ce bandiÅ£ii de la „masa tâlharului“, au încetat să mai vină la sfat ÅŸi chiolhanuri, pietrele din mijlocul pădurii au continuat să reprezinte un subiect tabu pentru sătenii din CoÅŸula, Copălău ÅŸi Flămânzi. Åži asta fiindcă bătrânii ÅŸtiu poveÅŸti înfiorătoare cu diavoli ÅŸi duhuri rele.
„Cei bătrâni au teamă, fiindcă se spune că aici la pietrele astea sălăşluieÅŸte un duh rău. Un diavol care ar apăra bogăţiile haiducilor“, explică Neculai Tararai.
Majoritatea legendelor locale se leagă de comori fabuloase ascunse de bandiÅ£i la „masa tâlharilor“, prin pădure, dar ÅŸi la un iaz astăzi secat, numit „balta dracului“.
„Aici se ajungea greu, nici potera nu răzbea ÅŸi nici nu ÅŸtia pe unde. Era locul ideal de a ascunde aurul furat. Se spune că pe aici este plin de averi“, adaugă ÅŸi Ioan Mânzat.
Nebunia aurului din pământ
Pentru apărarea comorilor se spune că haiducii au sacrificat pe unul de-al lor, un tânăr recrut neprihănit, ÅŸi că sufletul lui dat în dar diavolului apără de atunci aurul haiducilor. Cu sau fără duhuri necurate în zonă, localnicii s-au apucat să sape după comorile haiducilor.
„A fost o nebunie cu aurul haiducilor. Sunt oameni care prin anii `30 s-au apucat să caute comorile. Bătrânii spun că s-au găsit butoaie cu aur în pământ. Au luat boi să le tragă afară, dar se rupeau lanÅ£urile ÅŸi au murit ÅŸi boii. Au venit preoÅ£i ÅŸi degeaba, nu au putut birui demonul. Aurul a rămas în pământ“, spune Ioan Ungureanu, un alt sătean din Copălău.
Oamenii din zonă cred însă că cineva a luat o ulcică de aur din pământ, dar a fost urmărit de acel demon protector ÅŸi făcut să-ÅŸi piardă minÅ£ile, să rătăcească ani de zile prin pădure.
„Dumnezeu ÅŸtie unde sunt comorile“
Masa tâlharilor continuă să reprezinte o fascinaÅ£ie pentru căutătorii de comori. Rând pe rând, aceÅŸtia apar ÅŸi sapă prin pădure.
„Mai ales după 1990 au început să vină oameni aici ca să sape aici după aur. Este, sunt convins că este, că spun ÅŸi bătrânii că aici se aduceau comori, dar Dumnezeu ÅŸtie pe unde sunt. Nu este an în care să nu apară cineva să sape prin pădure. Au fost atât de înnebuniÅ£i că au săpat ÅŸi pe vremea lui CeauÅŸescu, au secat ÅŸi balta“, mai spune Neculai Tararai.
Tot sătenii sunt convinÅŸi că unii oameni care au găsit comori în zonă, înainte de RevoluÅ£ie, „s-au căpătuit“ ÅŸi au fugit din Å£ară. Mai mult decât atât, se spune că, din cauza căutătorilor de comori, duhul care apăra comoara ar fi prăbuÅŸit uriaÅŸele pietre să îngroape ÅŸi mai bine averile.
ExplicaÅ£ia oficială însă este prezenÅ£a masivă a alunecărilor de teren. Tinerii nu Å£in la superstiÅ£ii ÅŸi au transformat masa tâlharilor în loc de promendă.
„Vin în fiecare vară ÅŸi de la facultate aici. Este frumos, au un peisaj deosebit ÅŸi aduc o pătură, se relaxează beau suc. Numai bătrânii îÅŸi mai fac cruce când aud de «masa tâlharilor»“, încheie „ghidul“ Neculai Tararai, râzând.
Sursa: Adevărul