În comuna Şendriceni, la mai bine de 40 de kilometri de municipiul Botoşani, se află o biserică-monument cu o poveste fabuloasă şi totodată unul dintre puţinele lăcaşuri de cult în care poate fi găsit un portret în mărime naturală a regelui Mihai I. Totodată pictura este de factură renascentistă, deşi biserica este de rit ortodox.
Este vorba despre biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” veche de aproape 160 de ani.
Drama unei familii scrisă în piatră
Biserica se află chiar peste drum de Liceul Tehnologic ”Alexandru Vlahuţă”, unul dintre cele mai bogate licee din România. Lăcaşul de cult este plasat în mijlocul unei bucăţi de feerie, pe malul unui iaz populat cu lebede şi gâşte sălbatice, înconjurat de arbori vechi şi locuri de veşnică odihnă ale vechilor boieri.
Biserica este micuţă, dar frumoasă, realizată în stilul vechi boieresc, cu ziduri de piatră groase de 1 metru, cu porţi ferecate în lucrătură măiestrită şi scări în formă de spirală. Catapeteasma la rândul său este o capodoperă a ortodoxismului medieval târziu de sorginte răsăriteană, păstrată în original până astăzi, după 160 de ani.
Biserica a fost construită de boierul Costache Cerchez, cel care cumpărase aceste moşii din Şendriceni. Lăcaşul de cult a fost ridicat pentru a servi conacului şi aragaţilor.
„Biserica a fost ctitorită de Costache şi Zoiţa Cerchez, boieri care locuiau în conacul unde acum se află Liceul Tehnologic din Şendriceni. Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului. Este sfinţită în anul 1862. Dar pictura este făcută în 1937. Se consideră că din 1862 până în 1937 erau doar pereţii simplii încărcaţi cu icoane”, povesteşte preotul paroh Constantin Bistriceanu.
Lăcaşul de cult ascunde o poveste tragică care a marcat două familii boiereşti
La numai un an de la sfinţirea bisericii, fiul de numai 10 ani al boierului Cerchez a murit. După 7 ani de durere şi tristeţe, fiind singurul său copil, moare şi tânăra Zoiţa Cerchez. După 12 luni de la trecerea în nefiinţă a soţiei sale, răpus de durere se stinge şi boierul Costache Cerchez.
Mormântul copilului se află în pronaos şi astăzi, sub o lespede cu iniţialele sale. Mormintele părinţilor sunt lângă biserică.
„Aici în Biserică, în pronaos este un mormânt din 1863. Din toate cercetările făcute este vorba despre copilul familie Cerchez. Singurul. Se bănuieşte că avea până în 10 ani. Analizând iarăşi datele, după şapte ani, mama, Zoiţa Cerchez moare şi ea. După un an a murit şi tatăl”, spune preotul paroh.
Rudele Cerchezilor vând moşia altui boier faimos, Cănănău. Nu a trecut mult timp şi copilul de 13 ani al boierului se stinge la Şendriceni. Este înmormânt lângă biserica din Şendriceni, cu un frumos monument funerar, nu departe de copilul familiei Cerchez.
În acel moment, Cănănău a vândut moşia statului, la începutul secolului XX. În 1919, în fostul conac a fost întemeiată o Şcoală Normală, una dintre cele mai bune din Moldova, o adevărată fabrică de învăţători.
Pictură renascentistă în biserică ortodoxă
În anul 1937, biserica este pictată de un profesor de desen al Şcolii împreună cu câţiva elevi talentaţi. Culmea, nu este o pictură specifică ortodoxiei răsăritene, ci mai degrabă una renascentistă cu reprezentările ale sfinţilor specifice mai degrabă bisericilor catolice.
„Biserica a fost pictată de profesorul Chiribeş, profesor de desen la Şcoala Normală Şendriceni şi de un grup de elevi ai lui printre care Constantin Radinschi, elev ca avea să devină mare pictor. Pictura este mai deosebită faţă de celelalte. Este o pictură în frescă care arată chipurile oamenilor altfel, luminoase. Au caracteristici ale renascentismului”, adaugă preotul Bistriceanu.
Regele Mihai şi convingerile monarhiste ale şendricenilor
Tot în 1937, profesorul de desen şi elevii săi au pictat şi unul dintre puţinele portrete ale regelui Mihai. Acesta era, la acea vreme, principe, fiind pictat exact ca un adolescent în uniformă militară. De altfel, aşa cum arată şi preotul paroh, la Şcoala de învăţători, dar şi în sat, oameni erau pătrunşi de convingerile regaliste. „Directorul Liceului, Constantin Iancu, spunea că sunt trei pârghii puternice ale neamului nostru: Biserica, Neamul şi Regele”, spune părintele Bistriceanu.
De altfel, în anii comunismului, sătenii au ascuns chipul regelui Mihai, pentru a nu fi distrus.
„În perioada comunistă, însemnele regale nu trebuiau să apară. Şi atunci, din spusele bătrânilor, deasupra acestei picturi oamenii au pus o pânză şi apoi o altă pictură. Pictura a fost ascunsă din 1950 până în 1990. Patruzeci de ani a trebuit să stea ascuns acolo chipul regelui Mihai. Dar adevărul nu se poate acoperi”, spune preotul Bistriceanu.
Astăzi, portretul regelui poate fi admirat pe unul dintre pereţii bisericii alături de cel al Preasfinţitului Nicodim, la aceea vreme mitropolit al Moldovei.
Moştenirea marelui boier Şendrea
Biserica actuală este însă pe locul alteia, şi mai vechi, cel mai probabil de acum 500 de ani. Moşia de la Şendriceni, aşa cum arată numele, a fost a marelui hatman Şendrea, Mare Portar al Sucevei şi cumnat al lui Ştefan cel Mare. Biserica de pe moşia lui Şendrea ar fi fost din lemn.
„Am făcut nişte reparaţii cu ocazia resfinţirii Bisericii, la 150 de ani, de la prima Sfinţire. Cu ocazia acelor reparaţii, la o subzidire la Biserică am făcut oseminte. La zidirea casei sociale a Bisericii, deasemenea am găsit oseminte. Pe locul acesta a mai fost un cimitir. Bănuiesc că a fost o bisericuţă mai mică, pe care boierul venind a transformat-o în biserica de astăzi”, spune preotul Constantin Bistriceanu din Şendriceni.
Sursa: Adevărul