Convenția aniversară a grupurilor de Jucători Anonimi „Viața fără joc” din Iași și „Minune” Botoșani s‑a desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț.
Cei aproximativ 65 de participanţi, dependenţi aflaţi în abstinenţă şi recuperare, dar şi aparţinători ai acestora, s‑au bucurat de prezenţa părintelui Iulian Negru, terapeut și consilier în domeniul dependențelor, a preotesei Antoneta Negru, de asemenea consilier în adicţii, dar şi a altor specialişti în domeniu, psihologi.
Cele două entităţi de suport - grupurile de Jucători Anonimi „Viața fără joc” din Iași și „Minune” din Botoșani - au împlinit doi ani, respectiv patru ani de la înființare, timp în care zeci de tineri au primit susţinere la întrevederile săptămânale şi s‑au regăsit pe sine.
Părintele inspector Iulian Negru le‑a fost alături persoanelor care se luptă cu adicţia de jocuri de noroc şi la această convenţie aniversară, vorbindu‑le despre „dependenţa de nefericire”, în timp ce doamna preoteasă a punctat rolul familiei în recuperarea persoanelor dependente de jocuri de noroc. De asemenea, câteva persoane dependente au vorbit despre relaţia cu partenerul, cu familia şi cu cei din jur, precum şi despre importanţa participării la grupurile de Jucători Anonimi.
În ceea ce priveşte întâlnirile de acest fel, care se desfăşoară cu participarea dependenților de jocuri de noroc din toată țara, dar și a aparținătorilor lor, numiţi şi codependenţi, ele nu doar că sunt necesare, ci „fac minuni”, după cum spune botoșăneanul Andrei Cristian Bucşă, organizator al Convenţiei, dar, mai ales, dependent de jocuri de noroc în abstinenţă şi recuperare. El însuşi un exemplu viu şi grăitor al recuperării, al ridicării din neputinţă şi deznădejde avându‑L pe Dumnezeu drept călăuză.
„Prin mărturisirile individuale ne încurajăm reciproc şi lucrăm la recuperarea noastră, a fiecăruia. Însă, în egală măsură, participarea aparţinătorilor (a codependenţilor) la astfel de întâlniri este foarte importantă întrucât dependența de jocuri de noroc este o boală de familie, iar, în casa unde există un dependent, în jurul lui sunt cel puțin trei sau patru codependenţi care nu ştiu cum să‑i ajute pe cei care se luptă cu această adicţie. În momentul în care dependenții intră în programul de recuperare, specialiștii recomandă ca și aparținătorii să adere la grupurile de GAM‑ANON, care nu sunt altceva decât nişte comunităţi de bărbați și femei, rude ale dependenților de jocuri de noroc și pariuri (soţi, părinţi, fraţi). Şi aceştia au nevoie să parcurgă un proces de vindecare, iar fiecare trebuie să lucreze la recuperarea lui”, a punctat Andrei.
În cadrul acestor convenții aniversare, care de obicei au un caracter deschis, sunt invitaţi preoți, consilieri în adicţii, medici, psihologi și alți specialişti care pot contribui, cu expertiza lor, la ameliorarea neputinţelor şi a zbuciumului oamenilor care se luptă cu dependenţa.
„Noi încurajăm participarea a cât mai multor jucători, atât la întâlnirile de grup, cât şi la întâlnirile acestea pe care le‑am numit convenţii, mai ales că le garantăm atât noi, organizatorii, cât şi specialiştii prezenţi, confidenţialitatea datelor personale, a imaginii şi a experienţelor de viaţă. Bineînţeles că sunt şi persoane care, sub protecţia anonimatului, doresc să împărtăşească din trăirile lor, iar acest lucru nu poate fi decât benefic, mai ales pentru ca ceilalţi tineri să înţeleagă că jocurile de noroc nu sunt altceva decât un drum al pierzaniei”, a mai subliniat Andrei Bucşă.
Dependenţa de jocuri de noroc provoacă în România drame inimaginabile care ajung chiar până la sinucideri şi crime. Pentru că un jucător, indiferent în ce „ligă” joacă, la renumitele aparate de păcănele sau la ruleta din marile cazinouri, când a pierdut tot, îşi pierde şi dorinţa de a trăi.
Biserica a înţeles pericolul uriaş care se ascunde în spatele acestei plăceri şi oferă nu doar servicii gratuite de consiliere şi terapie în cadrul centrelor deschise în eparhii, ci organizează şi cursuri de formare a consilierilor în adicţii.
În biserică şi‑a aflat şi Andrei Bucşă scăparea: i‑a fost umbrelă pe timp de ploaie, pilon de sprijin în timpul furtunilor şi loc al regăsirii bucuriilor mici, dar înălţătoare. „Încet, încet, am înaintat în abstinenţă, iar acum sunt recunoscător lui Dumnezeu, părintelui Iulian şi familiei pentru că am reuşit. O condiţie primordială ca să reuşeşti este să îţi doreşti cu toată fiinţa”, concluzionează acesta.