Andrei Alexandru Grigorie, din comuna Suharău, avea o viață înainte, vise de împlinit și planuri pentru viitor. Muncea în domeniul IT, în Cehia, unde își construise cu multă muncă și seriozitate o carieră promițătoare. Însă, întors acasă de sărbătorile de iarnă, destinul i-a schimbat viața într-un mod pe care nimeni nu și l-ar fi imaginat. O boală cumplită i-a răpit încet puterea, iar toate speranțele, tratamentele și rugăciunile celor care l-au iubit nu au fost suficiente pentru a-l salva.
În urma lui rămâne o familie sfâșiată de durere. Pentru un părinte, pierderea propriului copil este una dintre cele mai grele încercări pe care viața le poate aduce. Nicio mamă nu ar trebui să-și conducă fiul pe ultimul drum, iar lacrimile unei mame nu pot fi măsurate în cuvinte.
Vestea dispariției sale a îndurerat întreaga comunitate din Comănești, comuna Suharău. Cei care l-au cunoscut vorbesc despre un tânăr inteligent, modest, respectuos și mereu gata să ofere un zâmbet. Un om care și-a câștigat respectul prin caracter și bunătate.
Printre cele mai emoționante mesaje, potrivit Glasul Nordului, se numără cel al fostei sale învățătoare, care și-a amintit cu lacrimi în ochi de copilul pe care l-a văzut crescând: „L-am cunoscut copil, cu ochii plini de lumină, un elev model, deosebit de inteligent, respectuos și cu un bun-simț care îl făcea remarcat de toți. Sunt copii pe care timpul nu îi poate șterge din inimă, iar Alexandru este unul dintre ei. Nu există cuvinte care să poată alina durerea unei asemenea pierderi. Ca învățătoare, este sfâșietor să afli că un copil pe care l-ai văzut crescând nu mai este printre noi. Rămân cu amintirea zâmbetului lui și cu recunoștința că am avut privilegiul să îi fiu dascăl”.
Un tânăr care ar fi trebuit să-și trăiască viața, să-și împlinească visurile și să-și bucure familia a plecat mult prea devreme.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
