Diabetul zaharat este o problemă majoră de sănătate publică, cu o incidență de peste 400 de milioane de pacienți la nivel global. România pare a se afla pe locul 2 în Europa în ceea ce privește incidența diabetului zaharat de tip 2, conform studiului epidemiologic PREDATORR, realizat în 2014, şi care care a indicat o prevalență de 11,6% pacienți cu diabet zaharat și 18,4% cu prediabet, procent ce va evolua în viitor în diabet zaharat de tip 2.
La jumătatea anului 2015, o statistică a Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani arăta că erau înregistraţi 14.061 de botoşăneni diabetici, 540 fiind depistaţi cu această boală chiar în acest an. Pentru a pătrunde în "misterele" diabetului, am apelat la medicul specialist în diabet şi boli de nutriţie Carmen Galiano de la Spitalul Judeţean Mavromati Botoşani.
Diabetul este o boala cronică, care se caracterizează printr-un nivel crescut al glucozei din sânge. Glucoza constituie unul dintre principalii "carburanţi" ai organismului, dar persistenţa unor valori crescute determină îmbătrânirea mai rapidă şi apariţia unor complicaţii precum accidentele vasculare, stop cardiac, insuficienţa renală, orbire, leziuni trofice la nivelul tegumentelor.
Există trei tipuri de diabet zaharat: diabet de tip 1, diabet de tip 2 şi diabet gestaţional.
Diabetul de tip 1, numit şi diabet juvenil, este diabetul insulino-dependent şi apare mai ales la persoanele tinere, dar este întâlnit şi la adulţi. În tipul 1 de diabet, pancreasul nu mai produce insulină în cantitate suficientă sau nu mai produce deloc, deoarece sistemul imunitar care în mod normal protejează organismul de virusuri, bacterii sau alte substanţe dăunătoare, atacă şi distruge celulele răspunzătoare de producerea insulinei.
Diabetul de tip 2 este diabetul non-insulinodependent şi afectează persoane de orice vârstă, chiar şi copii şi este cea mai frecventă formă a diabetului. Persoanele care suferă de obezitate şi care sunt inactive din punct de vedere fizic sunt predispuse diabetului de tip 2. Debutează cu rezistenţă la insulină, adică celulele adipoase, musculare sau celulele din ficat nu mai folosesc insulina pentru a transporta glucoza către celulele organismului. Astfel, corpul necesită mai multă insulină pentru a ajuta glucoza să pătrundă în celule. La început, pancreasul face faţă cerinţei de a secreta mai multă insulină, dar în timp acesta nu mai face faţă şi apar aceleaşi efecte ca şi în cazul diabetului de tip 1.
Diabetul gestaţional apare la aproximativ 2- 10% dintre femeile insarcinate. Din cauza avalanşei hormonale, poate apărea rezistenţa la insulină. Acest tip de diabet dispare de regulă după naştere, însă o femeie care a dezvoltat diabet gestaţional este predispusă la a avea diabet de tip 2, la fel şi bebeluşii acestora.
Dar cum ajungem să dezvoltăm diabet? Cum ne dăm seama? Facem bine oprindu-ne copiii să consume multe dulciuri?
"Dacă mănâncă dulciuri multe, copilul riscă să acumuleze kilograme în plus şi în ultimul timp s-a constatat că e din ce în ce mai frecvent diabetul de tip 2 la copil. Sunt copii obezi care fac diabet şi este tratat la fel ca la adult, cu pastile. Acesta este circuitul logic. Diabetul tip 1 are un mecanism imunologic, iar diabetul tip 2 are mai mulţi factori: obezitatea, dislipidemia, hipertensiunea. În principal obezitatea şi sedentarismul", explică Carmen Galiano.
Cum este viaţa diabeticului?
"Este bună, atât timp cât respectă regulile de bază: regimul alimentar prescris, tratamentul, să aibă grijă să nu se îngraşe, să-şi trateze celelalte comorbidităţi care apar sau pe care le avea anterior diagnosticării diabetului, diabeticul îşi poate desfăşura viaţa absolut normal. Complicaţiile diabetului sunt mai greu de gestionat, Dacă pacientul cu diabet nu luptă cu glicemia să o menţină în valori cât mai apropiate de normal, cu anumite amendamente, funcţie de caz, apar complicaţii. Este afectată vederea, funcţia renală, sistemul cardiovascular- apar arterita, hipertensiunea, riscul de infarct este de trei ori mai mare la pacientul cu diabet faţă de cel fără diabet, riscul de accident vascular- la fel. Şi atunci el trebuie să lupte veşnic cu glicemia! Şansa de vindecare a plăgilor este tot în funcţie de glicemie. De exemplu, plaga de la piciorul unui pacient cu arterită şi diabet se vindecă mai greu decât la un pacient care nu are arterită, dar este diabetic. Condiţia de diabet nu îngreunează şansa de vindecare a unui pacient cu diabet, fie după o intervenţie chirurgicală, fie după alte plăgi, răni, arsuri. Dar depinde de complicaţiile existente şi în special de existenţa neuropatiei şi a arteritei", susţine medicul specialist.
Criza hipoglicemică
La pacientul cu diabet, nivelul zahărului în sânge nu mai este reglat prin mecanisme proprii. În clipa în care un pacient cu diabet nu mănâncă la timp, face efort fizic, eventual îşi adminstrează insulina, riscă să facă hipoglicemie, adică nivelul zahărului din sânge să scadă sub valoarea de 70.
"Atunci pacientul trebuie să-şi administraze zahăr. Diabeticii ştiu că tot timpul trebuie să aibă la ei un cub de zahăr, de preferinţă, pentru că este mai comod de purtat şi manevrat. Riscul mai mare este la pacienţii care se tratează cu insulină decât la cei care sunt trataţi cu antidiabetice orale", explică medicul Carmen Galiano.
Diabetul se moşteneşte?
"Există o genă şi există ereditate şi în cazul diabetului tip 2. Dacă mama a avut diabet, împreună cu alţi factori de risc, şi copilul riscă să facă diabet la maturitate, dacă devine obez, hipertensiv. La nivelul judeţului sunt în jur de 50 de copii, adică cu vârsta până în 18 ani, care sunt sub tratament", adaugă Carmen Galiano.
Simptomele diabetului
Există mai multe semne şi simptome asociate cu diabetul zaharat şi cu toate acestea unele persoane pot fi asimptomatice. În acest caz, singura modalitate de a afla este efectuarea unui test simplu sanguin, realizat la laboratoarele medicale sau cu ajutorul unui glucometru.
În schimb, apar şi alte semne care să ne indice măcar necesitatea unor analize medicale: polidipsia (consumarea unei cantităţi mari de apă pe zi, ca urmare a senzaţiei de sete continuă), urinările frecvente, glucoza în urină, senzaţia de foame continuă, pierderea în greutate fără motiv, vederea înceţoşată, senzaţia de oboseală, furnicături la nivelul mâinilor sau picioarelor şi pielea uscată.
