Autismul. Atunci când copilul tău primeÈ™te diagnosticul de TSA (Tulburări de Spectru Autist) începe lupta cu tine ca părinte. O mulÈ›ime de sentimente te doboară ca individ. Ulterior, toată atenÈ›ia È™i grija sunt centrate pe copil È™i pe nevoile lui, pe reabilitarea lui atât cât se poate. Dar cum rămâne cu nevoile È™i sentimentele tale ca om, ca părinte? Ce simte acesta? Ce gândeÈ™te? Ce face cu temerile lui? La aceste întrebări ne-a răspuns Corina Gheorghe, psiholog, ne spune Doctorul Zilei.

CITEȘTE ȘI: "Un bărbat din Suceava a fost transportat cu elicopterul la Iași, după ce și-a tă..."

 

Din momentul în care primeÈ™te diagnosticul, viaÈ›a părintelui se schimba total față de scenariul pe care È™i-l făcuse în momentul în care a devenit părinte. De la întrebările clasice Ce va moÈ™tenii de la mamă?, La ce materie sau în ce domeniu va face performanță?, îÈ™i va face griji ce se va întâmpla cu copilul, cum va face față situaÈ›iei etc.

Un nou scenariu se crează în mintea părintelui, gândurile încep să-i fie dominate de ideea unei dependenÈ›e totale a copilului față de părinte È™i a acestuia față de copil. De multe ori părintele îÈ™i face scenariile cele mai sumbre considerând că viaÈ›a lui, cât È™i a copilului sunt distruse. Din acest moment se formează un cerc de sentimente din care nu poate ieÈ™i. Oamenii fiind diferiÈ›i, sentimentele vor avea o frecvență, o intensitate È™i o durată, în funcÈ›ie de fiecare individ în parte. Nu există un standard clar, ne-a explicat psihologul.

Sentimentele părinților vor fi:

-Șocul. Impactul poate fi atât de dur încât părintele se va simÈ›i confuz, derutat. Uneori intervine È™i partea fiziologică, adică apare somatizarea È™i părintele acuză diferite dureri, boli care nu există în realitate.
-Apar întrebi de genul: De ce mi se întâmplă mie?, De ce copilul meu?. Furia este un sentiment firesc, care manifestat poate să ducă la eliberarea de stările de frică, tristeÈ›e, ruÈ™ine, vulnerabilitate pe care părinÈ›ii le pot simÈ›i.
-Părintele se poate simÈ›i precum picătura în ocean. Are impresia că este singur, că nimeni nu îl va înÈ›elege chiar dacă vor comunica cu cei din jurul lor.
-TristeÈ›e. Mâhnirea, melancolia vor fi sentimente fireÈ™ti. Însă ele trebuiesc manifestate È™i înÈ›elese corect dacă vrei să te ghideze în găsirea celor mai bune soluÈ›ii.
-Părintele poate claca sub presiunea pe care el însuÈ™i È™i a creat-o. Comparativ cu tristeÈ›ea, depresia îl împiedică să evolueze, mai mult îi dă sentimentul ca nu mai poate înainta.
-Aceasta este un alt sentiment care duce la regres emoÈ›ional È™i nu te poate ajuta să găseÈ™ti soluÈ›ii. Mai mult îÈ›i va genera numai frustrare, de aceea este bine să lupÈ›i cu acest sentiment, să nu îl laÈ™i să te acapareze.
-Acest sentiment este de fapt, mecanismul de apărare care este cel mai des întâlnit È™i care poate avea un mare impact negativ. Prin negare, părintele ajunge să facă presiune asupra copilului astfel încât acesta să acumuleze repede È™i bine, aÈ™teptarea progresului fiind una nerealistă. Această dezamăgire aduce un cumul de sentimente negative, chiar È™i de respingere, influenÈ›ând demersul terapiei, relaÈ›ia cu terapeutul copilului È™i cel mai important stima de sine a copilului È™i evoluÈ›ia lui.
-În clipa în care acest sentiment se instaurează înseamnă că părintele este pregătit să îÈ™i susÈ›ină copilul. Autismul este un diagnostic cu care nu este uÈ™or să lupÈ›i.

Iată ce pot face părinții pentru a ieși din zona neacceptării și de a-și susține copilul:

CITEȘTE ȘI: "Povestea unui adolescent din Dorohoi a impresionat mii de oameni!"

 

-Caută ajutor specializat. VorbeÈ™te cu un psiholog, nu È›ine sentimentele negative, depresia în tine. Specialistul te poate ghida, îndruma, îÈ›i oferă exact sprijinul de care ai nevoie. Atunci când realizezi că pierzi controlul asupra propriilor sentimente È™i reacÈ›ii este indicat să apelezi la un psihoterapeut.
-VorbeÈ™te cu alÈ›i părinÈ›i care trec prin ceea ce treci È™i tu. În acest fel vei înÈ›elege că totul are o rezolvare, că progresele fie ele È™i minore apar, în timp. Dacă nu ai timp pentru întâlniri individuale, caută sprijin on line. Astăzi sunt o mulÈ›ime de website uri pe reÈ›ele de socializare despre autism.
-Acordă-È›i timp! Învață să apreciezi ceea ce faci, ia-È›i timp liber È™i pentru plăcerile tale, crează-È›i o preocupare care nu are legătură cu autismul, ieÈ™i cu prietenii, ai grijă de tine, cere ajutor atunci când eÈ™ti depășit de sarcini, învață să te concentrezi pe lucruri pozitive, ai răbdare cu tine.
-Implicarea părinÈ›ilor È™i acceptarea autismului în procesul de recuperare au un rol foarte important. Fii vocea copilului tău, fii puterea È™i sprijinului de care are nevoie! IubeÈ™te-l, acceptă-l È™i fii alături de el!, a mai spus psihologul.

CITEȘTE ȘI: "Fața nevăzută a autismului, un proiect pentru 46 de copii cu autism din Botoșani ..."