Medicul Alexandru Carp, președintele Asociației „Mavromati” și medic specialist Anestezie și Terapie Intensivă (ATI), a povestit cum arată o zi la spital din viața unui cadru medical. Indiferent că lucrează pe ATI, Chirurgie, Pediatrie sau Medicină Internă, toți se confruntă cu povești. Poveștile lor și ale pacienților.
„Știu că pare ciudat la prima vedere. Suntem oameni cu peste zece ani de pregătire medicală în spate. Și totuși, aici ne găsiți: într-un ONG, încercând să aducem echipamente și condiții mai bune în spitalul în care lucrăm.
Puneți-vă pentru câteva momente în locul nostru.
E weekend și începe garda. Știi că va ține cel puțin 24 de ore. Intri în secție și colegul îți prezintă cazurile: uneori sunt zece, alteori cincisprezece. Fiecare grav în felul lui.
Într-un salon, trei, patru oameni respiră cu ajutorul ventilatoarelor. Medicamentele le curg prin injectomate, aparate mici, tăcute, care împing cu precizie tratamentele, oră după oră. Unii pacienți au trei astfel de aparate, alții opt.
În patul 2 e doamna Luca. Pneumonie severă. Plămânii i se luptă pentru fiecare inspir. Are nevoie de fibroscopie, altfel corpul nu își poate face treaba. Lângă ea, domnul Silvestru. 35 de ani. Pancreatită fulgerătoare, din senin. În unele cazuri boala e blândă. El nu are noroc, totuși.
Rinichii nu mai funcționează, așa că aparatul de dializă lucrează pentru ei, zi și noapte. Șase injectomate îl țin pe linia de plutire. Zeci de fire îi pornesc din corp: unele duc către monitor, altele către cateterele prin care curg perfuzii, antibiotice, tratamente pentru inimă. În alt salon, domnul Matei are nevoie de un cateter central. Branulele nu mai fac față. Iei ecograful și începi procedura.
În trecut, cateterele acestea se puneau „în orb”. Astăzi, datorită ecografului, vezi totul clar, în timp real. Riscurile sunt mult mai mici.
Sună telefonul. Ești chemat în sala de operație.
Doamna Anghel, victima unui accident rutier. Leziunile interne sunt grave. Aici nu există loc pentru greșeli. Aparatul de anestezie trebuie să funcționeze impecabil. Monitorul la fel. Te pregătești cu videolaringoscopul, chirurgii pregătesc câmpul operator, echipa se sincronizează.
În câteva ore, o viață care atârnă de un fir primește o șansă nouă.
Și fiecare pacient este încă în viață nu doar datorită oamenilor din jurul lor, ci și pentru că, într-un moment critic, am avut echipamentul potrivit. Un ventilator care nu s-a oprit. Un injectomat care nu s-a blocat. Un ecograf care a făcu diferența între siguranță și risc.
Asta este povestea unei gărzi de Terapie Intensivă. Dar găsești aceeași poveste și în Chirurgie, în Medicină Internă, în Ginecologie, în Pediatrie.
Dincolo de liniștea aparentă a holurilor, ritmul este uneori infernal, iar marja de eroare foarte mică. O priză defectă sau un cablu care se rupe sunt lucruri mărunte care, în anumite momente, pot cântări enorm.
Noi ne cunoaștem povestea. Cunoaștem și poveștile pacienților noștri. Știm exact de ce avem nevoie pentru ca lucrurile să meargă bine, nu doar pentru noi, ci pentru toți cei care intră în spitalul acesta cu speranță, teamă sau durere.
Și împărtășim această poveste cu dumneavoastră cu gândul și dorința sinceră că , împreună, putem face diferența.
Pentru că, uneori, un aparat nu e doar un aparat. E șansa cuiva de a mai vedea o zi.” – dr. Alexandru Carp, medic specialist ATI