Greu observabili, mici "monştri" ne populează organismul şi, dacă se menţin discreţi, îi purtăm ani de zile în noi fără să avem idee. Vorbim despre paraziţii intestinali care se hrănesc cu substanţele nutritive ale organismului- gazdă pe care îl "cotropesc". Cu toate că se pot stabili oriunde în corpul uman, intestinul constituie mediul ideal pentru dezvoltarea şi multiplicarea paraziţilor.
Literatura de specialitate vorbeşte despre peste o mie de paraziţi intestinali care trăiesc în corpul uman- unii de dimensiuni microscopice, alţii pot fi observaţi cu ochiul liber. Eliberând toxine în sânge, paraziţii intestinali reduc rezistenţa organismului în lupta cu afecţiunile. Astfel, paraziţii nu doar că provoacă afecţiuni, dar agravează şi afecţiunile deja existente.
Despre aceşti paraziţi am discutat cu medicul pediatru Aurel Tinca, şeful Secţiei Pediatrie a Spitalului Judeţean Mavromati Botoşani.
"Vorbim aşadar de limbrici, oxiuri, în general helminţii, dar şi giardia. Manifestările sunt total necaracteristice, sau aproape necaracteristice: copilul acuză dureri de burtă, intermitente, şi se manifestă ca un abdomen recurent dureros. Alteori inapetent şi scade în greutate, cu o jenă în zona ficatului. Se poate manifesta şi cu tulburări de tranzit: fie diaree, fie constipaţie. Deci manifestările sunt polimorfe şi uneori apar şi modificări în plan biologic. Asociază un grad uşor de anemie, prin lipsă de poftă de mâncare, cresc euzemiile sanguine şi atunci automat te gândeşti că există o parazitoză intestinală. Faci examenul coproparazitologic. În cazul giardiozei, este bine de ştiut că examenul va fi întodeauna pozitiv. Eliminarea giardiei prin scaun este intermitentă. Odată descoperită, afecţiunea va fi tratată cu tratament profilactic, cel mai simplu, şi unul curativ", explică medicul Aurel Tinca.
Simptomele care trebuie să trimită bolnavul la medic!
Paraziţii intestinali pot supravieţui în tractul digestiv ani de zile fără să cauzeze vreun simptom. Însă, pe lângă cele arătate de medicul specialist, bolnavul mai poate prezenta stări de vomă, de greaţă, balonare şi gaze intestinale, dizenterie, mâncărimi anale, dureri de stomac, oboseală şi simnolenţă, eliminarea paraziţilor cu materia fecală, lipsa poftei de mâncare, alergii la alimente sau sensibilitate, anemie sau carenţă de fier. La copii apar însă şi alte manifestări: apariţia unor vezicule în interiorul buzei inferioare, nelinişte şi scrâşnirea dinţilor în timpul somnului, cearcăne fără motiv aparent, hiperactivitate, dureri de cap, sensibilitate la lumină, convulsii ale pleoapelor, sângerări gingivale, nazale sau rectale, mâncărimi anale şi, în cazul fetiţelor, chiar inflamaţia vaginului.
Atunci când părinţii observă aceste simptome la copii trebuie să caute de urgenţă ajutor medical, pentru a nu permite "micilor monştri" să acapareze corpurile copilaşilor deoarece efectele pot fi devastatoare.
"Dacă vorbim de ascarizi, să ştiţi că am avut cazuri- de la uşoare, eliminate prin fecale, până la situaţii în care s-au făcut ocluzii intestinale. Ghemul de paraziţi a oprit tranzitul intestinal sau situaţii în care au fost eliminaţi pe nas sau pe gură, au migrat în plămân. Sunt cazuri în care, netratat, limbricii determină cisticercoză cerebrală, adică ouăle fac chişti în creier şi apar epilepsii simptomatice şi nu ştii de unde! Deci nu este o boală simplu de tratat, simplu de prevenit dar neprevenită, netratată la timp şi neglijată, boala dă complicaţii extraordinar de grave, inclusiv deces, prin ocluzii intestinale, prin ficat invadat de ascarizi şi aşa mai departe", mărturiseşte medicul specialist.
Potrivit acestuia, tratamentul nu este dificil însă trebuie respectat cu stricteţe.
"Tratamentul profilactic constă într-un grad superior de igienă, capitol la care stăm din ce în ce mai prost. Spălatul mâinilor, gătitul mâncării într-un mediu curat, să cumpărăm alimente ţiplate... Fac aici o paranteză- mergem la magazinele astea cu pâine, pâinea stă descoperită, toată lumea pune mâna pe ea şi ăsta e nivelul de curăţenie respectat în instituţiile comerciale din România. Şi atunci trebuie să avem grijă la igiena corporală, igiena vestimentară, igiena de micro-climat, care trebuie să fie în primul rând în atenţia părinţilor, spune medicul pediatru.
Întreaga familie a bolnavului trebuie să urmeze tratamentul!
Pe de altă parte, însă, tratamentul paraziţilor intestinali nu se adresează doar persoanei bolnave, ci întregii familii. "Degeaba face numai copilul tratament dacă nu face şi restul familiei. Asta înseamnă de la igienizarea lenjeriei intime, a celei de pat şi aşa mai departe până la tratamentul curativ cu medicamente specifice anti-giardia. Tratamentul nu este o mare problemă, dar, fiind extrem de uşor de propagat, atât pe orizontală cât şi pe verticală, frecvenţa este extrem de mare. Ar trebui ca în societatea noastră să se reia acele lecţii de educaţie sanitară pentru că ne este ruşine să spunem că avem o afecţiune de tip sifilis, care este o boală a mizeriei, dar nu e este ruşină să spunem că avem limbrici, oxiuri sau giardia, care sunt tot boli ale mizeriei", susţine Aurel Tinca.
Prevenirea infestării cu astfel de paraziţi stă în lucruri simple, dar eficiente. Spălatul de mâini trebuie să fie o regulă respectată de toţi membrii familiei, de la cel mai mic la cel mai mare. La fel, spălatul legumelor şi al fructelor înainte de a fi consumate. Prepararea cărnii şi a peştelui trebuie să fie corespunzătoare. Igiena locuinţei, spălarea lenjeriei şi a obiectelor de îmbrăcăminte trebuie să fie legi în casă, mai ales atunci când apare suspiciunea infestării cu paraziţi.
Deşi ne aduce aminte de copilărie, călcatul pe iarbă ne creează vulnerabilităţi pentru că orice vierme poate penetra pielea. Adoptaţi o dietă bogată în fructe şi legume şi consumaţi apă purificată sau îmbuteliată pentru a contribui la stimularea sistemului imunitar.
