Din o sută de pacienți care trec prin spitalele de stat, doi spun că au dat mită. Mulți alții tac și se mulțumesc că au ajuns cu bine acasă. Boala șpăgii din spitalele românești e într-un regres vizibil – spun pacienți și medici deopotrivă – însă mentalitatea „trebuie să dau ceva la doctor” e departe de vindecare.
Maria are 37 de ani și este medic la o clinică privată din județul Botoșani. Înainte de asta, a lucrat la spitale de stat din București sau Iași.
Peste tot se primeau „atenții”, spune doctorul, care a încercat să explice, pentru Europa Liberă, fenomentul mitei din spitalele românești.
„Dacă s-ar lua orice secție de spital din țara asta și s-ar face o investigație la sânge, cred că s-ar găsi oameni vinovați de luat șpagă. Acum, vine discuția: au condiționat actul medical, au fost dați înainte, au fost ceruți?”, spune Maria.
Până în 2015, o explicație a fenomennului ținea de salariile mici ale personalului medical.
”Când am început eu rezidențiatul aveam salariul de 900 de lei. Locuind în Cluj, cu chirie, cu tot ce presupune acest lucru, până să fie majorările salariale, erai în continuare dependent de familie, la 25 de ani”, explică medicul botoșănean.
Doctorița recunoaște că a primit atât în perioada rezidențiatului, cât și după, mici atenții sau sume de bani. Doar la final, și fără a condiționa vreodată actul medical, spune ea.
Consideră că secțiile vulnerabile dintr-un spital, favorabile mitei, sunt chirurgia, oncologia, cardiologia și neonatologia.
Astăzi, mentalitatea pacienților este unul dintre factorii care țin fenomenul în viață.
”Cel mai greu înțeleg vârstnicii și oamenii de la țară, pentru că așa sunt obișnuiți. Dacă nu accepți, o iau fie ca o jignire, fie se sperie că nu primești din cauză că nu o să-i ajuți ori se întristează… Am avut o mulțime de situații în care pacientul a plâns pentru 50 de lei, o mamaie de la țară a întrebat: de ce nu-i iau? Și m-a alergat pe culoarele spitalului. La un moment dat e și obositor să ai lupta asta zi de zi cu zeci de pacienți și, la final de zi, după ce ai văzut zeci de pacienți, să mai trebuiască să faci și ”hora buzunarului”, că nu, nu e nevoie, dar vă rog!; nu e nevoie, vă rog frumos, vă dau afară! E ca un fel de ritual: omul, când dă, se așteaptă să i se spună în primă instanță ”nu”! Și atunci nu o consideră un obstacol, consideră că trebuie să insiste. Am avut situații în care, recunosc, am cedat pentru că nu mai aveam răbdare să spun: ”na, bine!”. Ca să nu mai spun că am avut situații în care am găsit bani în halat și nu știam de unde”, a povestit Maria pentru sursa citată.
Ce ține în viață fenomenul șpăgii în spital?
”Cred că obișnuința, cred că asta e, în primul rând obișnuința. Și, până la urmă, oricât de mare ți-ar fi salariul, când vin niște bani pentru care nu trebuie să dai nicio explicație și neimpozitabili, cred că e greu să spui nu”.
Conform legii, și cei care dau mită în spital fără să o reclame justiției pot fi trași la răspundere.
Mita în spital e o boală grea și de lungă durată cu care se confruntă sistemul medical românesc. Totuși, în ultimii ani – spun doctori și pacienți deopotrivă – fenomenul a început să se amelioreze.