Haosul pe care îl traversăm zilnic, la muncă, acasă, într-un ritm al vieţii extrem de alert şi obositor, lasă urme adânci în inima noastră şi nu folosim o expresie figurativă. Ne îmbolnăvim de inimă pentru că nu mai ştim să ne oprim, să ne odihnim, nu mai ştim ce să mâncăm şi cum să ne păstrăm sănătatea. Ca atare, devenim cifre în statistici.
La nivelul judeţului sunt peste 50.000 de botoşăneni care se înscriu în categoria "cardiaci", tocmai de aceea în rubrica de sănătate de astăzi ne vom referi la bolile inimii, cu sprijinul medicului Maria Matei, şeful Secţiei Cardiologie din Spitalul Judeţean Mavromati Botoşani.
Preinfarct sau infarct?
I-am solicitat specialistului în cardiologie să explice, pentru început, care este diferenţa între preinfarct şi infarct.
"Şi infarctul şi preinfarctul au ca manifestare durerea. Sunt mai multe boli cardiace foarte grave care au un simptom comun, durerea toracică anterioară. Preinfractul sau angina pectorală instabilă, infarctul miocardic, embolia pulmonară, disecţia de aortă, toate dau dureri localizate în aceeaşi zonă. Foarte multă lume crede că inima doare în partea stângă, însă se întâmplă mai rar. Durerile grave, durerile de infarct şi preinfarct vin în piept, regiunea toracică retrosternală, iradiază în gât, iradiază în zone la care oamenii nu prea pot gândi că ar proveni de la o suferinţă a inimii, în baza limbii, în cerul gurii, în zona urechilor, în mâna stângă.
Sunt dureri neclare şi pot apărea confuzii pentru pacient. Durerea anginoasă este rea, greu de suportat dar te lasă. Azi te lasă, mâine te ia din nou, sunt acele crize anginoase. La preinfarct, criza dureroasă durează cinci- zece minute, dacă trece de 15- 20 de minute deja ne gândim la infarct. De obicei, la preinfarct durerea cedează la o tabletă de nitroglicerină pusă sub limbă. Când nu mai cedează la două- trei tablete, deja ne îngrijorăm şi ne gândim la infarct. Confirmarea că e infarct şi nu e preinfarct ne-o face analiza, electrocardiograma şi mai ales enzimele de necroză miocardică, mai nou. Pentru că la o angină ai totuşi inima alimentată cu sânge, or la infarct inima nu mai primeşte sânge, artera este obstruată", explică medicul Maria Matei.
Ce se întâmplă cu inima noastră?
Dacă v-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă cu inima atunci când suferă un infarct sau un preinfarct, aici aveţi şi răspunsul:
"La preinfarct, la inimă ajunge mai puţin sânge decât este nevoie, iar la infarct zona respectivă nu mai primeşte deloc sânge, având loc o ocluzie de arteră în proporţie de 99%- 100% şi atunci se instalează infarctul", adaugă specialistul cardiolog.
Cum ne salvăm? Prin tratament medicamentos şi regim igieno-dietetic!
"Pacientul cu infract se salvează tot prin regim, dar de urgenţă este nevoie de medicaţie puternică şi de intervenţie chirurgicală, care nu se face la Botoşani, ci cel mai aproape la Iaşi. Pacientul trebuie să plece rapid către Iaşi, de aceea se foloseşte elicopterul. În şase ore, muşchiul inimii mai are şansa să revină, să recupereze. Dacă trece de şase ore, recuperează mai greu şi dacă trec 12 ore între momentul producerii infarctului şi intervenţia chirurgicală nu prea mai are rost să se intervină pentru că ar fi o intervenţie pe un ţesut mort", spune medicul Maria Matei.
Excesele, cauza bolii de inimă
Cum se ajunge însă la preinfarct sau la infarct? De regulă, "victime" sunt persoane obeze, cu multe grăsimi în sânge, care consumă alcool şi tutun. După "accidentul" cardiac, recomandările medicale se referă la regim alimentar, la abandonarea tutunului, a energizantelor şi a alcoolului, consumarea cu moderaţie a sării, a grăsimilor, a zahărului dar şi multă mişcare. Mişcare, nu efort- este sublinierea medicului specialist. "Mersul pe jos este la îndemâna oricui", susţine Maria Matei.
"Contribuţia pacientului la propria-i sănătate este foarte importantă. Mai nou, am văzut infract la pacienţii tineri, de 20- 30 de ani, care fac abuz de alcool, ţigări, substanţe halucinogene, etnobotanice, energizante. Nu erau altădată, dar acum legăm şi de alimentaţia necorespunzătoare de tip fast-food. Tinerii nici nu-şi dau seama de simptome. Un băiat tânăr povestea că la sărbători a mers în club, a băut mult alcool, a fumat şi când a ajuns acasă se simţea foarte rău. Intuiţia surorii lui l-a salvat pentru că a ajuns la spital repede şi l-am diagnosticat cu infarct anterior întins.
Are 26 de ani şi nimeni nu se gândea că la vârsta asta poate face infarct. Apanajul
infarctului era pe pacient de peste 50 de ani, gras, cu responsabilităţi, stresat, obosit, care nu are timp de relaxare şi de sport. Este alarmant şi este nevoie de educaţie sanitară. Tineretul trebuie să ştie că riscul este prea mare. O arteră coronară care încă nu a apucat să devină rigidă, inundată cu nicotină sau alcool, poate face un spasm, iar rezultatul este un infarct!", adaugă Maria Matei.
Cum ne facem inima mulţumită? "Ne străduim să nu forţăm nimic, să facem totul firesc, să ne resemnăm că nu putem schimba unele lucruri, că altele pot fi amânate, să nu luăm în seamă ce nu ne afectează direct şi să facem lucrurile importante şi bune pentru noi cu măsura bunului simţ", explică medicul.
Cu responsabilitate, despre disecţia de aortă
Şi dacă tot vorbim de inimă, considerăm nimerit să explicăm şi ce este disecţia de aortă.
"Este una dintre cele cinci urgenţe majore catastrofale din cardiologie, cel mai greu de tratat. Diagnosticul nu este foarte greu de stabilit acum, când avem ecograf şi computer- tomograf. Pacientul vine cu acelaşi simptom: durere toracică, dar este sfâşietoare, cumplită, bruscă. Dacă la angină şi infarct, durerea creşte treptat, aici apare dintr-o dată, ca şi cum cineva ar lovi cu un cuţit în piept sau în spate, durerea este şocogenă. Ce se întâmplă de fapt? Artera principală a inimii este aorta, care arată ca un tub ai cărui pereţi sunt formaţi din trei tunici. Aceste tunici nu sunt imposibil de disecat. Dacă pacientul are o structură anatomică un pic mai laxă, iar presiunea pe arteră este mare, forţele de fricţiune determină desfacerea tunicilor, ca foiţele de ceapă. Sângele împinge, face hematom şi forţează până rupe. Ruperea tunicii duce la complicaţii urâte, mortale. Poate fi ruptă în pericard şi atunci este timp ca pacientul să ajungă la Iaşi, pentru că avem şi pacienţi reparaţi
, dar avem şi mulţi care nu au mai ajuns la sala de operaţie. Mai mult, nu toţi care intră în sala de operaţie ies de acolo în viaţă. Este cea mai urâtă complicaţie a hipertensiunii arteriale. Dar mai apare şi la pacienţii cu boli ale ţesutului conjunctiv, unde structura aortei este mai laxă", afirmă medicul Maria Matei.
Disecţia de aortă nu este o boală "nouă", ci abia acum poate fi diagnosticată, odată cu apariţia aparaturii medicale moderne.
"La începutul carierei mele am avut un astfel de caz. Noi vedeam că pierdem pacientul şi am dedus că ar fi disecţie pentru că avea dureri în piept, s-a cianozat de la gât în sus, a căzut. Dar electrocardiograma nu ne arăta nimic, nu exista o tulburare de ritm, niciun alt semn. În '92- '93 nu aveam tomograf, ecograf, RMN. Aveam doar stetoscopul, semnele clinice şi intuiţia", adaugă Maria Matei, medicul şef al Secţiei Cardiologie.
În loc de concluzie, reamintim sfatul medicului: fără excese, respectaţi-vă corpul şi inima şi nu uitaţi de mişcare, mersul pe jos fiind cel mai la îndemână.
(Foto inimi- steptohealth.com şi bacsigiadinh.com)
