Vasile Nimigeanu este autorul unui excelent studiu privind "Industria municipiului BotoÅŸani în secolul al XX-lea".
Născut pe 5 iulie 1941, la Pomârla, judeÈ›ul BotoÈ™ani, Vasile Nimigeanu a urmat studiile gimnaziale în satul natal, iar în anul 1955 a devenit elev al Liceului nr.1 "Grigore Ghica Voievod", din oraÅŸul Dorohoi, liceu pe care l-a absolvit în anul 1959.
Urmează Facultatea de Biologie–Geografie-Geologie, secÅ£ia de Geografie fizică, în cadrul Universității "Al. I. Cuza" din IaÈ™i, unde în anul 1964 obÈ›ine titlul de Diplomat universitar în specialitatea Geografie.
Pregătirea doctoratului a fost realizată în cadrul Catedrei de Geografie economică a Facultăţii de Biologie - Geografie a Universităţii "Al.I.Cuza" din IaÅŸi, în perioada 1971 - 1976, sub îndrumarea prof. univ.dr. docent Ioan Åžandru, teza de doctorat, intitulată "Câmpia Moldovei - studiu economico-geografic", fiind susÈ›inută în anul 1976.
Imediat după finalizarea studiilor universitare, Vasile Nimigeanu este cooptat în corpul cadrelor didactice ale universității ieÈ™ene, ca È™ef de cabinet. Urmează o carieră impresionantă, botoșăneanul urcând ierarhic toate treptele profesionale: asistent (în 1970), lector (în 1973), conferenÅ£iar (în 1991) ÅŸi profesor (în 1996), până în anul 2006, când iese la pensie. Însă pensionarea nu înseamnă È™i părăsirea mediului academic.
"În anul 2006 mi-am încheiat activitatea didactică, pensionându-mă la 65 de ani, după 42 de ani de activitate didactico-ÅŸtiinÅ£ifică neîntreruptă la Facultatea de Geografie ÅŸi Geologie a Universităţii "Al.I.Cuza" din IaÅŸi. În acelaÅŸi an, 2006, prin Hotărârea Senatului 26 iunie, am fost numit profesor consultant", povesteÈ™te profesorul Vasile Nimigeanu.
Vasile Nimigeanu nu reprezintă, în mediul universitar ieÈ™ean, doar un profesor de elită, un excelent pedagog, ci È™i un model de conduită, de moralitate, un vizionar È™i un etalon al standardelor de educaÈ›ie.
Publică peste 60 de lucrări ÅŸtiinÅ£ifice, modele de analiză competentă a unor variate ÅŸi complexe elemente uman-geografice vizând: potenÅ£ialul economic al populaÅ£iei ÅŸi al resurselor de muncă, dinamica, structura ÅŸi localizarea unor ramuri ale economiei, precum ÅŸi probleme geodemografice sau de mobilitate a populaÅ£iei, toate investigate cu pertinenţă la nivel naÅ£ional, regional sau local.
Lucrările domniei sale au rămas ca elemente de referinţă în literatura de specialitate a geografiei economice, a populaÅ£iei ÅŸi a aÅŸezărilor. Amintim, dintre acestea, "Câmpia Moldovei – studiu geografico-economic" (carte publicată în 1985, reprezentând teza de doctorat a domniei-sale, susÅ£inută public în anul 1976, rezultat al stagiului de pregătire desfăşurat între 1971-1976 sub îndrumarea prof. univ. dr. docent Ioan Åžandru), dar ÅŸi "Geografia umană a României", "România – populaÅ£ie, aÅŸezări, economie" ÅŸi "Geografia economică a României", lucrări concepute primordial în scop didactic, ca suporturi de curs, dar reprezentând în fapt niÅŸte studii complexe, minuÅ£ioase, clădite pe o remarcabilă logică geografică, ce abordează exhaustiv totalitatea aspectelor ce încadrează problematica specifică domeniului vizat.
A colaborat la primul Atlas Informatizat al Moldovei (pentru care a cartografiat şi interpretat informaţiile statistice cu privire la populaţie).
Profesorul Vasile Nimigeanu a fost membru în Comisia NaÅ£ională de Evaluare ÅŸi Acreditare Academică, în Consiliul NaÅ£ional de Geografie ÅŸi Consiliul NaÅ£ional al Societăţii de Geografie din România.
DeÈ›ine premii ÅŸi diplome de onoare, acordate de-a lungul activităţii sale pentru aportul la dezvoltarea geografiei româneÅŸti din partea Academiei Române (în anul 1987 – Premiul "Gheorghe Murgoci" pentru lucrarea (în colaborare) "Geografia Municipiului IaÅŸi") ÅŸi a celor mai importante centre universitare din Å£ară (IaÅŸi, BucureÅŸti, Cluj-Napoca, Sibiu). În anul 2007, primeÈ™te titlul de Profesor Emeritus din partea Senatului Universităţii "Al. I. Cuza" din IaÅŸi.
Totodată, a fost cooptat în comisiile de expert evaluator pentru granturi ÅŸi contracte CNCSIS, în comisiile de acordare a doctoratelor ÅŸi în comisiile de concurs pentru posturile de profesor ÅŸi conferenÅ£iar universitari, din diferite centre universitare din Å£ară.
"În cei 44 de ani de activitate, continuă, în învăţământul geografic la Universitatea "Al.I.Cuza" din IaÅŸi, am căutat să mă încadrez prin efort ÅŸi rezultate la nivelul cerinÅ£elor acestei instituÅ£ii renumite de învăţământ superior. În consecinţă, nu am făcut rabat de la competenţă, seriozitate, devotament ÅŸi profesionalism, de la dorinÅ£a de a contribui la dezvoltarea ÅŸi ridicarea nivelului calitativ al învăţământului geografic românesc", mărturiseÈ™te profesorul Vasile Nimigeanu.
Vasile Nimigeanu este un exemplu de dascăl și de profesionalism, un om care și-a dedicat cea mai mare parte a vieții formării și instruirii a mii de tineri, cărora le-a predat nu doar geografia didactică, ci și cea a constucției umane, a dezvoltării morale și a maturității profesionale.
VASILE NIMIGEANU - "Industria municipiului BotoÅŸani în secolul al XX-lea" (fragment - CONCLUZII)
În cei peste 150 de ani funcÅ£ia industrială a Municipiului BotoÅŸani a oscilat între progres, stagnare ÅŸi regres, influenÅ£ând puternic, atât dinamica ÅŸi structura demografică a oraÅŸului ÅŸi a zonei de influenţă cât ÅŸi viaÅ£a economică a unui spaÅ£iu geografic întins. Sub raportul dinamicii s-au pus în evidenţă, mai clar, patru perioade: două de progres (partea a doua a sec.XIX ÅŸi a partea a doua a sec.XX) ÅŸi două de stagnare ÅŸi regres (prima parte a sec.XX ÅŸi perioada de tranziÅ£ie, după 1989).
Industrializarea forÅ£ată, după al II-lea Război Mondial (cu precădere între 1968-1980) a dus la creÅŸterea puternică a populaÅ£iei de cca 3,6 ori între anii 1966 ÅŸi 1992 (de la 35220 locuitori la 126204 locuitori). S-a ajuns ca în anul 1992 să lucreze numai în industrie ÅŸi construcÅ£ii 37061 persoane, adică mai mult decât întreaga populaÅ£ie a municipiului BotoÅŸani în anul 1966.
Dar, după 1989, în contextul crizei economice generale, a privatizării ÅŸi restructurării unităţilor industriale, a concurenÅ£ei interne ÅŸi externe, majoritatea ÅŸi-au diminuat activitatea iar o parte s-au închis. În paralel, au apărut societăţi noi, majoritatea de talie mică. Astfel, s-au închis: Uzinele textile Moldova (de prelucrare a bumbacului), Integrata de in, Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc, Întreprinderea de prelucrare a lemnului, Abatoarele ÅŸi secÅ£ia de conservare a cărnii de la RăchiÅ£i, Întreprinderea de prelucrare a legumelor ÅŸi fructelor, Fabrica de nutreÅ£uri combinate, Plafarul ÅŸi unele secÅ£ii ale industriei construcÅ£iilor de maÅŸini. Restructurările ÅŸi reducerile de activitate din perioada 1992-2002 au diminuat substanÅ£ial ÅŸi volumul forÅ£ei de muncă cu 17892 persoane ÅŸi, în consecinţă, ÅŸi ponderea populaÅ£iei active ocupate din industrie, de la 55,6% la 37,5%. O parte din cauzele declinului industriei, după 1989, din municipiul BotoÅŸani, ca ÅŸi din întregul judeÅ£, se regăsesc între cele generale care au influenÅ£at regresul industriei naÅ£ionale, precum: riscul ridicat de Å£ară, lipsa capitalului, legislaÅ£ia neatractivă pentru investitorii străini, valoarea adăugată moderată, numărul mic de întreprinderi novatoare, relaÅ£ii slabe între cercetare ÅŸi proiectare ÅŸi lipsa unei strategii de dezvoltare naÅ£ională a industriei. Pentru municipiul BotoÅŸani ÅŸi judeÅ£ul BotoÅŸani se pot menÅ£iona, ca factori generatori ai declinului:
- structura industriei, care a fost axată pe industria uÅŸoară ÅŸi a construcÅ£iilor de maÅŸini, ramuri, foarte puternic lovite ÅŸi la nivel naÅ£ional dar mai ales în cadrul local unde acestea dominau;
- lipsa creditelor ÅŸi a investitorilor strategici, interni ÅŸi externi;
- reducerea pieÅ£ei interne ÅŸi externe (până la închidere la unele produse), asociată cu un marketing slab organizat;
- lipsa de materii prime locale şi dificultăţile de aprovizionare la cele din exterior;
- concurenţa neloială la nivel naţional şi chiar regional;
- uzura tehnică şi morală a utilajelor din unităţile industriale mari, care produc sub parametrii calitativi solicitaţi la export şi chiar pe piaţa internă;
- lipsa unei strategii clare ÅŸi coerente de dezvoltare a Regiunii de Nord-Est (aflată la graniÅ£a de est a ţării) ÅŸi a modului în care aceasta se poate integra într-o strategie naÅ£ională, dacă aceasta există.
În perspectivă, menÅ£inerea industriei textilei ÅŸi a confecÅ£iilor pe primul loc între ramurile industriale ale municipiului, ÅŸi practicată în sistem Lohn, unde câÅŸtigurile sunt foarte reduse ÅŸi în care lucrează peste jumătate din populaÅ£ia activă a oraÅŸului (53%), pare să fie dăunătoare ÅŸi chiar falimentară pe termen lung.
Citeste integral Industria municipiului Botosani in secolul al XX-lea
