Vasile Nimigeanu este autorul unui excelent studiu privind "Industria municipiului Botoşani în secolul al XX-lea".
Născut pe 5 iulie 1941, la Pomârla, județul Botoșani, Vasile Nimigeanu a urmat studiile gimnaziale în satul natal, iar în anul 1955 a devenit elev al Liceului nr.1 "Grigore Ghica Voievod", din oraşul Dorohoi, liceu pe care l-a absolvit în anul 1959.
Urmează Facultatea de Biologie–Geografie-Geologie, secţia de Geografie fizică, în cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași, unde în anul 1964 obține titlul de Diplomat universitar în specialitatea Geografie.
Pregătirea doctoratului a fost realizată în cadrul Catedrei de Geografie economică a Facultăţii de Biologie - Geografie a Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi, în perioada 1971 - 1976, sub îndrumarea prof. univ.dr. docent Ioan Şandru, teza de doctorat, intitulată "Câmpia Moldovei - studiu economico-geografic", fiind susținută în anul 1976.
Imediat după finalizarea studiilor universitare, Vasile Nimigeanu este cooptat în corpul cadrelor didactice ale universității ieșene, ca șef de cabinet. Urmează o carieră impresionantă, botoșăneanul urcând ierarhic toate treptele profesionale: asistent (în 1970), lector (în 1973), conferenţiar (în 1991) şi profesor (în 1996), până în anul 2006, când iese la pensie. Însă pensionarea nu înseamnă și părăsirea mediului academic.
"În anul 2006 mi-am încheiat activitatea didactică, pensionându-mă la 65 de ani, după 42 de ani de activitate didactico-ştiinţifică neîntreruptă la Facultatea de Geografie şi Geologie a Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi. În acelaşi an, 2006, prin Hotărârea Senatului 26 iunie, am fost numit profesor consultant", povestește profesorul Vasile Nimigeanu.
Vasile Nimigeanu nu reprezintă, în mediul universitar ieșean, doar un profesor de elită, un excelent pedagog, ci și un model de conduită, de moralitate, un vizionar și un etalon al standardelor de educație.
Publică peste 60 de lucrări ştiinţifice, modele de analiză competentă a unor variate şi complexe elemente uman-geografice vizând: potenţialul economic al populaţiei şi al resurselor de muncă, dinamica, structura şi localizarea unor ramuri ale economiei, precum şi probleme geodemografice sau de mobilitate a populaţiei, toate investigate cu pertinenţă la nivel naţional, regional sau local.
Lucrările domniei sale au rămas ca elemente de referinţă în literatura de specialitate a geografiei economice, a populaţiei şi a aşezărilor. Amintim, dintre acestea, "Câmpia Moldovei – studiu geografico-economic" (carte publicată în 1985, reprezentând teza de doctorat a domniei-sale, susţinută public în anul 1976, rezultat al stagiului de pregătire desfăşurat între 1971-1976 sub îndrumarea prof. univ. dr. docent Ioan Şandru), dar şi "Geografia umană a României", "România – populaţie, aşezări, economie" şi "Geografia economică a României", lucrări concepute primordial în scop didactic, ca suporturi de curs, dar reprezentând în fapt nişte studii complexe, minuţioase, clădite pe o remarcabilă logică geografică, ce abordează exhaustiv totalitatea aspectelor ce încadrează problematica specifică domeniului vizat.
A colaborat la primul Atlas Informatizat al Moldovei (pentru care a cartografiat şi interpretat informaţiile statistice cu privire la populaţie).
Profesorul Vasile Nimigeanu a fost membru în Comisia Naţională de Evaluare şi Acreditare Academică, în Consiliul Naţional de Geografie şi Consiliul Naţional al Societăţii de Geografie din România.
Deține premii şi diplome de onoare, acordate de-a lungul activităţii sale pentru aportul la dezvoltarea geografiei româneşti din partea Academiei Române (în anul 1987 – Premiul "Gheorghe Murgoci" pentru lucrarea (în colaborare) "Geografia Municipiului Iaşi") şi a celor mai importante centre universitare din ţară (Iaşi, Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu). În anul 2007, primește titlul de Profesor Emeritus din partea Senatului Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi.
Totodată, a fost cooptat în comisiile de expert evaluator pentru granturi şi contracte CNCSIS, în comisiile de acordare a doctoratelor şi în comisiile de concurs pentru posturile de profesor şi conferenţiar universitari, din diferite centre universitare din ţară.
"În cei 44 de ani de activitate, continuă, în învăţământul geografic la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iaşi, am căutat să mă încadrez prin efort şi rezultate la nivelul cerinţelor acestei instituţii renumite de învăţământ superior. În consecinţă, nu am făcut rabat de la competenţă, seriozitate, devotament şi profesionalism, de la dorinţa de a contribui la dezvoltarea şi ridicarea nivelului calitativ al învăţământului geografic românesc", mărturisește profesorul Vasile Nimigeanu.
Vasile Nimigeanu este un exemplu de dascăl și de profesionalism, un om care și-a dedicat cea mai mare parte a vieții formării și instruirii a mii de tineri, cărora le-a predat nu doar geografia didactică, ci și cea a constucției umane, a dezvoltării morale și a maturității profesionale.
VASILE NIMIGEANU - "Industria municipiului Botoşani în secolul al XX-lea" (fragment - CONCLUZII)
În cei peste 150 de ani funcţia industrială a Municipiului Botoşani a oscilat între progres, stagnare şi regres, influenţând puternic, atât dinamica şi structura demografică a oraşului şi a zonei de influenţă cât şi viaţa economică a unui spaţiu geografic întins. Sub raportul dinamicii s-au pus în evidenţă, mai clar, patru perioade: două de progres (partea a doua a sec.XIX şi a partea a doua a sec.XX) şi două de stagnare şi regres (prima parte a sec.XX şi perioada de tranziţie, după 1989).
Industrializarea forţată, după al II-lea Război Mondial (cu precădere între 1968-1980) a dus la creşterea puternică a populaţiei de cca 3,6 ori între anii 1966 şi 1992 (de la 35220 locuitori la 126204 locuitori). S-a ajuns ca în anul 1992 să lucreze numai în industrie şi construcţii 37061 persoane, adică mai mult decât întreaga populaţie a municipiului Botoşani în anul 1966.
Dar, după 1989, în contextul crizei economice generale, a privatizării şi restructurării unităţilor industriale, a concurenţei interne şi externe, majoritatea şi-au diminuat activitatea iar o parte s-au închis. În paralel, au apărut societăţi noi, majoritatea de talie mică. Astfel, s-au închis: Uzinele textile Moldova (de prelucrare a bumbacului), Integrata de in, Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc, Întreprinderea de prelucrare a lemnului, Abatoarele şi secţia de conservare a cărnii de la Răchiţi, Întreprinderea de prelucrare a legumelor şi fructelor, Fabrica de nutreţuri combinate, Plafarul şi unele secţii ale industriei construcţiilor de maşini. Restructurările şi reducerile de activitate din perioada 1992-2002 au diminuat substanţial şi volumul forţei de muncă cu 17892 persoane şi, în consecinţă, şi ponderea populaţiei active ocupate din industrie, de la 55,6% la 37,5%. O parte din cauzele declinului industriei, după 1989, din municipiul Botoşani, ca şi din întregul judeţ, se regăsesc între cele generale care au influenţat regresul industriei naţionale, precum: riscul ridicat de ţară, lipsa capitalului, legislaţia neatractivă pentru investitorii străini, valoarea adăugată moderată, numărul mic de întreprinderi novatoare, relaţii slabe între cercetare şi proiectare şi lipsa unei strategii de dezvoltare naţională a industriei. Pentru municipiul Botoşani şi judeţul Botoşani se pot menţiona, ca factori generatori ai declinului:
- structura industriei, care a fost axată pe industria uşoară şi a construcţiilor de maşini, ramuri, foarte puternic lovite şi la nivel naţional dar mai ales în cadrul local unde acestea dominau;
- lipsa creditelor şi a investitorilor strategici, interni şi externi;
- reducerea pieţei interne şi externe (până la închidere la unele produse), asociată cu un marketing slab organizat;
- lipsa de materii prime locale şi dificultăţile de aprovizionare la cele din exterior;
- concurenţa neloială la nivel naţional şi chiar regional;
- uzura tehnică şi morală a utilajelor din unităţile industriale mari, care produc sub parametrii calitativi solicitaţi la export şi chiar pe piaţa internă;
- lipsa unei strategii clare şi coerente de dezvoltare a Regiunii de Nord-Est (aflată la graniţa de est a ţării) şi a modului în care aceasta se poate integra într-o strategie naţională, dacă aceasta există.
În perspectivă, menţinerea industriei textilei şi a confecţiilor pe primul loc între ramurile industriale ale municipiului, şi practicată în sistem Lohn, unde câştigurile sunt foarte reduse şi în care lucrează peste jumătate din populaţia activă a oraşului (53%), pare să fie dăunătoare şi chiar falimentară pe termen lung.
Citeste integral Industria municipiului Botosani in secolul al XX-lea
