Stelian Bajureanu a fost o minte strălucită a ciberneticii internaţionale Autor al unui mare număr de invenţii şi inovaţii, înregistrate la O.S.I.M., autor a peste 70 de lucrări de specialitate, unul dintre cei 13 membri ai Consiliului Internaţional de Cibernetică, dr. ing. Stelian Bajureanu şi-a luat doctoratul în 1975 cu o teză care este prima din lume în domeniul ciberneticii reale.
Stelian Bajureanu s-a născut la 4 iunie 1934 în satul Horodiştea, comuna Păltiniş, din judeţul Botoşani. A studiat la şcoala primară din satul natal. A avut învăţătoare pe celebra Zamfira Breha care a avut cei mai mulţi absolvenţi de liceu şi de facultate, dintre elevii ei, în nordul Moldovei şi Bucovina.
Bajureanu a fost absolvent al Institutului Politehnic din Iaşi, Facultatea de Electrotehnică. Este doctor în ingineria electrică cu o teză care de fapt este prima (1975-2000) cibernetică reală din lume, deterministă, consonantistă odoblejiană, modernă, disjunctă în raport cu prima cibernetică (din lume) americană (1948), fictivă, nedeterministă americană a regimurilor continui, staţionare, libere, nerezonante, cu autoreglare consonant ireversibile «numai cu inteligenţă de rutină» şi, practic, inexistente în natură, clasică, care sub pretextul obiectivismului, pozitivismului şi antipsihologicismului american a fost „creată” pentru a ascunde şi desfiinţa consonantica - operă unică în lume. “Este interesant că cibernetica odoblejiană a lui Bajureanu (1975-2000), nu are practic, nimic în comun cu cibernetica americană, prima (1948) cibernetică din lume! Dar este verificată de Consonantică fiind o parte introductivă a ei. Asemănarea dintre autorii ciberneticii americane Rosenblueth şi Wiener, şi Bajureanu este că toţi trei au scris-o, după studiul aprofundat al psihologiei consonantiste şi cu aceasta pe masa de lucru. Deosebirea este că americanii nu au avut consilierea lui Ştefan Odobleja şi cibernetica lor nu a fost verificată de acesta. O altă deosebire este că Bajureanu n-a scris-o pentru a ascunde consonantica lui Odobleja, ci pentru a o întregi ca o parte introductivă”, spune ciberneticianul Alexandru Oprescu.
Zeci de invenţii şi descoperiri Stelian Bajureanu a avut la activ numeroase descoperiri şi invenţii foarte importante în inteligenţa artificială de rutină, programabilă, ”moartă” (clasică, actuală) şi în cea creativă, autoadaptabilă, ”vie” (consonantistă, a viitorului apropiat). Iar ciberneticianul Alexandru Oprescu ne-a şi exemplificat o parte dintre invenţiile şi descoperirile lui Stelian Bajureanu: „A proiectat şi realizat, la scară industrială (Întreprinderea de Aparate de Măsurare şi Control Otopeni) termocuple de zonă, indicatoare de sarcină şi apăsare pe sapă (drilometre) pentru sarcina 400 tone la cârlig (8.000 metri adâncime); cu perspective de a realiza drilometre pentru sarcini de 600 tone la cârlig (12.000 metri adâncime), ştanduri de probă, de 1.600 - 2.500 danN/cm2, pentru oţeluri folosite la sondele de mare adâncime şi membrane de rulare din elastomeri şi metale pentru industria petrolieră. A inventat şi experimentat regulatoare directe tehnologitronice şi regulatoare indirecte consonant reversibile, debitmetre (cu ajutaj „paraşută”) liniare pentru orice fel de fluide inclusiv transportul pneumatic şi noroi de foraj, umidometre pentru gaze, aparatură pentru încercări fizico-mecanice ale polietilenei etc. A descoperit noi criterii de stabilitate şi calitate pentru sistemele automate reale (cu „zestre”) esenţial discontinue şi fără autoreglare. De asemenea, a dat definiţia valorii estetice a creaţiilor omeneşti, alături valoarea lor economică A definit pertinent marea simplitate şi aria de utilizare a creaţiilor noastre”, a mai completat ciberneticianul Alexandru Oprescu.
Ca activitate profesională, a lucrat ca inginer la Intreprinderea de Construcţii şi Montaje Metalurgice, Reşiţa, Caraş Severin (1959-1960), Combinatul Chimic, Borzeşti, Bacău (1960-1964), Combinatul Petrochimic, Brazi, Prahova (1964-1966), Institutul de Proiectări Foraj Extracţie, Câmpina, Filiala Ploieşti, Prahova (1966-1968), Combinatul Petrochimic, Piteşti, Argeş (1968-1973) şi Institutul de Reactori Nucleari Energetici, Mioveni, Argeş (1973-1987).