S-a născut pe 13 martie 1935, la Rădăuţi-Prut, în județul Botoşani, într-o familie de oameni vrednici și muncitori. Mama Eleonora (născută Râşcanu) era brodeză. Tatăl, Pantelimon Pogorilovschi, era un inginer agronom din Lipcani (Hotinul Basarabiei).
Stela Covaci este membră a Uniunii Scriitorilor din România si membră a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. Fratele Stelei Covaci, Ion Pogorilovschi (născut pe 18 februarie 1938, a plecat la Domnul pe 6 iulie 2009), doctor în filosofie, a fost un eminent scriitor și critic literar, un excelent exeget al lui Brâncuși.
Stela Covaci a urmat cursurile Liceului "Regina Maria" din Dorohoi, în perioada 1950-1954, continuând apoi studiile la Facultatea de Filologie din Bucuresti, secția Literatură și Critică Literară. Nu a finalizat cursurile universitare. În ultimul an (14 martie 1958) a fost arestată și condamnată de comuniști, fiind acuzată de delict de uneltire contra ordinii sociale, alături de alți studenți apropiați poetului Nicolae Labiș.
Cutremurător este că în lotul de studenți arestați atunci se aflau mai mulți botoșăneni. Este vorba despre Stela Covaci, Florin Constantin Pavlovici si Alexandru Zub.
Despre proces vorbește Constanța Corbea, la rândul ei fostă studentă, a cărei copilărie se petrecuse în cumplite lipsuri materiale în satul Concesti, județul Botoșani. La tribuna celor care îi judecau pe "dușmanii poporului", nimeni altul decât... Ion Iliescu! Iată un fragment din însemnările Constanței Corbea: "A venit randul facultatii mele la marea "epurare". Au fost chemati rand pe rand la tribuna multi studenti, alaturi de cativa universitari, "judecati" si condamnati ca dusmani ai poporului roman. La tribuna se aflau: ministrul invatamantului Athanasie Joja, rectorul Jean Livescu, zbirul Florian Danalache, ministru al transporturilor intr-o vreme si presedintele UASR, Ion Iliescu. A venit randul meu la tribuna si, sub lumina reflectoarelor, am trait cea mai cumplita spaima din viata. Se simula un fel de proces, dar fara aparator, iar acuzatorul meu a fost chiar Otto Shechter, care a spus ca sunt periculoasa, l-am citat pe Nicolae Iorga intr-o teza (deci citesc carti interzise). Un prieten al meu, un consatean, Florin Constantin Pavlovici, de o inteligenta iesita din comun, student la Ziaristica, a stat 5 ani la Jilava si prin alte parti pentru ca a spus ca nu-i place romanul "Radacinile sunt amare", de Zaharia Stancu. Alexandru Zub, azi academician, cunoscut de mine pe vremea cand eram eleva la Dorohoi, alaturi de alti 3 colegi, a fost condamnat la inchisoare pentru ca a organizat sarbatorirea a 500 de ani de la inaltarea pe tronul Moldovei a lui Stefan cel Mare. Stela Pogorilovschi (Stela Covaci), o colega de la Dorohoi, studenta la Ziaristica, i-a spus unei "prietene" ceva impotriva regimului. A fost tradata si condamnata la inchisoare. A fost atat de mult afectata psihic, incat nu si-a mai revenit; traieste acum dintr-o pensie mizera de detinut politic, in timp ce "prietena" care i-a schimbat destinul o duce azi foarte bine si apare la televizor".
"Spre deosebire de alte ţări din jurul nostru, care au avut mişcări studenţeşti mai mult sau mai puţin intense (apogeul a fost în Budapesta), cea din România a fost foarte bine manipulată şi ascunsă, încât şi după Revoluţie nu sunt scoase în evidenţă materialele care există. (…) Este o problema serioasă aici: politica făcută de 20 de ani încoace este pentru desfiinţarea valorilor. Oamenii integri, care s-au implicat cu adevărat, trebuie marginalizaţi, sunt prinşi într-un complot al tăcerii. Desigur, s-au difuzat tot felul de lucruri negative. Un exemplu, am găsit în arhive o notă a Securităţii către cel care răspundea de Uniunea Scriitorilor – o listă cu scriitori care au făcut puşcărie politică. Erau vreo 42 de scriitori: cei mai importanţi trebuiau compromişi. S-a lucrat din greu la compromiterea lor", mărturisește Stela Covaci într-un interviu pentru revista Hyperion.Persecuțiile nu s-au oprit nici după închisoare. Avea 23 de ani și trebuia să raporteze la Securitate unde se află în orice moment, altfel fiind amenințată din nou cu închisoarea. Pentru că nu a mai fost primită la facultate, Stela Covaci s-a întors în satul natal, la Rădăuți Prut.
"M-au aruncat în stradă în luna august, pe 29, în hainele de iarnă în care am fost arestată. Aveam 23 de ani. M-au eliberat în august ca să nu găsesc colegi studenţi pe străzi, era vacanţă pentru ei. A doua zi m-am dus la facultate, să scot o copie după foaia matricolă. Femeile de la secretariat ştiau de mine (eram un caz celebru), se uitau la mine ca la Lazăr care a înviat din morţi. Am înţeles că nu o să scap de securişti toată viaţa când, de după uşile rotative ale facultăţii a apărut o siluetă care m-a prins şi a şoptit: "dacă te mai prind pe aici îţi rup picioarele!". După acea zi teribilă am ajuns la gazda mea, apoi m-am îndreptat spre mama, în satul Rădăuţi-Prut. I-am spus că sunt tânără, că vreau să mă reabilitez, iar singura formulă era să vin la munca de jos", spune Stela Covaci in interviul acordat revistei de cultură Hyperion.
Stelei Covaci i se refuză reabilitarea şi continuarea studiilor după eliberare. Lucreaza ca muncitoare sau funcţionară la diverse unităţi de producţie din Capitală sau colaboratoare (creatoare - modă) în cadrul Fondului Plastic (1959-1989).
Astfel, in speranța că vă fi reabilitată, a acceptat să lucreze în fabrică, unde a fost trimisă pentru a "învăța de la clasa muncitoare regulile de viață". A muncit, s-a si calificat. Cu toate acestea, nu a fost reabilitată. Mai mult, a fost urmărită pas cu pas, zi și noapte.
"Mi se pare revoltător", continuă Stela Covaci, "să nu mă întrebe nimeni cum a fost, când am atâtea documente, când ştiu atâtea lucruri. Sunt în viaţă! După Revoluţie mulţi şi-au arătat adevărata faţă... Sunt dispusă oricând să fac dezvăluiri, dar să fie făcute şi susţinute!".
Se căsătorește cu Aurel Covaci, poet şi remarcabil traducător (din 14 limbi străine), cu care are doi copii, Laura – artist plastic consacrat şi Andrei – muzicolog, romancier apreciat.
Publică, alături de Cezar Ivănescu, volumul "Timpul asasinilor",Editura Libra, 1997, iar în anul 2003 cartea "Ceasul utopiei"(poezii), la Editura Axa.
În anul 2006 apare lucrarea "Persecuţia. Mişcarea studenţească anticomunistă Bucureşti – Iaşi (1956-1958)", Editura Vremea, iar în 2011, la Editura Tracus Arte, "Nopţile de coşmar ale poetului Nicolae Labiş".
(Florentina Toniţă)
