Povestea Ioanei Vasilachi își are rădăcinile în comuna Mileanca. O comună despre care nu toată lumea știe prea multe, care este departe de civilizația orășenească, însă care adună o comunitate unită, cu povești de viață uimitoare. Acești oameni dau valoare societății și o îmbracă în hainele mândriei.

Să fii o femeie într-o lume a bărbaților nu este ușor, dar este lucru mare. Mai ales când muncești cot la cot cu ei și dovedești că ești poate chiar mai puternică. Visul Ioanei de a deveni polițistă s-a conturat când a ajuns la liceu în Botoșani. Mai precis, la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, una dintre cele mai prestigioase unități de învățământ din Botoșani.

CITEȘTE ȘI: "Medic din Botoșani, despre cum putem preveni o problemă pentru a evita complicații..."

Acolo a întâlnit profesori care au avut grijă de dorința sa de a urma calea legii. Au motivat-o, au susținut-o și au încurajat-o constant pentru a-și urma visul. Și părinții au jucat un rol esențial în îndeplinirea visului.

Ioana Vasilachi le este recunoscătoare atât părinților care au sădit principiile vieții și i-au oferit o educație, cât și profesorilor care au contribuit la dezvoltarea emoțională și educațională în cei patru ani de liceu.

În prezent, Ioana Vasilachi este inspector principal de poliție în cadrul Biroului de Investigații Criminale – Poliție municipiului Iași.

Dacă este un vis devenit realitate? Tânăra spune că „ofițerul de poliție Ioana Vasilachi este visul împlinit al copilului Ioana Vasilachi.”

„Ideea unei cariere în Poliția Română mi se părea de neatins”

- Ioana, zic să o luăm treptat, cu începutul. Ne întoarcem în momentul în care te-ai hotărât să dai la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București. De ce ai ales totuși o meserie în care activează preponderent bărbații? Ce te-a motivat să mergi pe acest drum? A fost un vis de mic copil pe care ai reușit să îl îndeplinești?

- Cum îmi place mie să spun, ofițerul de poliție Ioana Vasilachi este visul împlinit al copilului Ioana Vasilachi. Povestea mea începe în clasa a-VII-a, la bază fiind dorința unui copil crescut la țară de a fi diferit de restul colegilor și de a-și depăși condiția. Uniforma de poliție presupune disciplină, respect și dăruire, aspecte care m-au definit de mic copil, iar de aici și până la îndeplinirea visului meu au stat doar anii de liceu și munca depusă zi de zi pentru a deveni student al Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București. Să fiu sinceră, în anii de gimnaziu, ideea unei cariere în Poliția Română mi se părea de neatins. Dar situația s-a schimbat odată cu începerea studiilor liceale, părinții și profesorii mei de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Botoșani fiind cei care mi-au dat încrederea că voi reuși. Lucrurile s-au legat ulterior, totul decurgând firesc.

- De ce Biroul de Investigații Criminale?

- Biroul de Investigații Criminale este parte a structurilor de poliție judiciară din cadrul Poliției Române, munca polițistului de investigații criminale fiind una extrem de vastă. Mereu mi-am dorit să fac parte din „grupul celor mai buni”, iar faptul că astăzi sunt ofițer de investigații criminale nu e o întâmplare, Judiciarul fiind considerat structura de elită a Poliției Române.

A fi polițist de investigații criminale înseamnă să te confrunți mereu cu situații neprevăzute și cu spețe/cazuri care nu seamănă niciodată între ele. Din spatele cortinei, judiciarișii analizează cu minuțiozitate datele din anchetă, le pun cap la cap, alteori o iau de la început pentru identificarea de elemente noi care să ajute în investigații, toate acestea având ca finalitate identificarea și tragerea la răspundere a autorilor. E o muncă fascinantă și pe care eu astăzi o trăiesc alături de colegii mei din cadrul Biroului de Investigații Criminale Iași.

- Care sunt provocările pe care le întâmpină un om al legii în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu?

- Provocările intervin cu fiecare caz pe care îl primim spre soluționare, de aici și frumusețea muncii de la Judiciar. Pornind de la dificultatea speței și continuând cu imprevizibilul care poate schimba cursul anchetei, fiecare situație cu care ne confruntăm are un mister aparte, iar noi trebuie să găsim soluția cea mai bună pentru a-l desluși și rezolva.

„Mulți nu știu că această carieră este a doua casă”

- Care crezi că este cea mai mare provocare a unei femei într-o lume în care infracționalitatea este la ordinea zilei? 

- Ca în orice domeniu, cea mai mare provocare rămâne poziția cetățenilor privind stereotipurile de gen. De-a lungul anilor, am întâlnit persoane (fie că vorbim de făptuitori, fie că vorbim de persoane vătămate) care și-au manifestat neîncrederea în femeile polițist, însă acest lucru nu m-a demoralizat nicicum. În astfel de cazuri, puterea exemplului și dovedirea contrariului sunt cele mai bune „arme”. Mulți nu știu că această carieră este a doua casă, așa că atribuie foarte ușor etichete. Astfel de persoane nu sunt de judecat, însă oamenii trebuie să înțeleagă faptul că, cel puțin în strucurile de poliție judiciară, există oameni dedicați muncii lor, pasionați de ceea ce fac și dornici să ajute. 

- Hai să ne întoarcem în prima parte a anului 2023. De Ziua Poliției Române ai fost desemnată polițist de onoare de IPJ Iași. Cum ai primit această veste? A onorat toată munca depusă de-a lungul timpului în sluja cetățeanului? 

- Am primit această distincție cu emoție și mândrie, fiind rezultatul muncii depuse alături de colegii mei de la Biroul de Investigații Criminale Iași în cursul anului 2022. Titlul de polițist de onoare m-a responsabilizat și mai mult, contribuind decisiv la creșterea mea profesională. Cât privește cea de-a doua întrebare, aș dori să precizez faptul că, mi-am asumat toată această „muncă depusă în slujba cetățeanului” la care faceți referire prin jurământul de credință și că cea mai importantă distincție, pentru mine și colegii mei de la investigații criminale, va rămâne întotdeauna mulțumirea din ochii oamenilor cu fiecare caz rezolvat.

„Am ales să fiu polițist în primul rând cu sufletul”

- Mulți tineri din ziua de astăzi vor să pășească pe acest drum, să îmbrace o uniformă, să aibă un loc de muncă stabil. Cum îi putem încuraja să își urmeze visul, să facă performanță într-un domeniu care nu este deloc ușor?

- Eu îi pot încuraja prin propria-mi poveste. Deși drumul până la momentul în care am îmbrăcat pentru prima dată uniforma de poliție nu a fost deloc ușor, în spate fiind multe ore de muncă și efort susținut, în final am știut că am ajuns acolo unde îmi era locul. Am ales să fiu polițist în primul rând cu sufletul, poate de aici și rezultatele care nu au încetat să apară. Performanța înseamnă sacrificii, iar ei trebuie să știe că, în spatele uniformei, sunt multe ore petrecute în teren și nopți nedormite. A fi polițist nu este „doar un job”. Trebuie pasiune, curaj și dorință. 

- Să trecem pe partea cealaltă a vieții tale. Când nu ești la muncă și nu îmbraci uniforma de polițist, cine ești și cu ce îți ocupi timpul?

- Sunt un om simplu și cu activități cât se poate de normale. Când nu sunt prinsă cu vreo speță (de precizat ar fi că polițiștii de la investigații criminale nu au program fix și că deseori suntem angrenați în diverse misiuni și acțiuni), îmi exercit „atribuțiile” de fiică, soră, nepoată și prietenă 😊. Îmi place să îmi petrec timpul cu cei dragi, să fac sport și să citesc. 

- Ce rol joacă educația în viața unui tânăr?

- Educația joacă un rol esențial. Personal, în sânul familiei am pus bazele cărămizilor cu care astăzi îmi construiesc prezentul și viitorul, iar modelele de conduită, valorile și principiile de viață transmise de părinții mei în copilărie m-au făcut să înțeleg mai târziu cât de necesare au fost acestea omului care sunt astăzi. 

- Cum este relația ta cu familia? Cum te înțelegi cu frații tăi? Te consideri un exemplu?

- Așa cum am precizat și mai sus, părinților mei le datorez totul. Fără sprijinul și sacrificiile lor nu aș fi ajuns niciodată să îmi îndeplinesc visul. Ei au crezut în mine mereu, mă susțin și mă motivează să devin cea mai bună versiune a mea. Le sunt recunoscătoare pentru tot, dar mai ales pentru multele situații în care înțeleg că, deși e sfârșit de săptămână sau târziu în noapte, eu trebuie să fiu alături de colegii mei la vreo speță. Cu surorile și fratele meu am o legătură specială, kilometrii care ne separă fizic ne unesc în plan emoțional mai mult decât am crezut vreodată. 

Niciodată nu m-am considerat un exemplu, dar dacă povestea mea îi inspiră pe cei din jur, înseamnă că fac bine ceea ce fac. 😊

„La cârma vieții noastre stă Dumnezeu...”

- Ce loc ocupă în viața ta Dumnezeu?

- Înainte de a fi polițist, sunt om...iar la cârma vieții noastre stă Dumnezeu. Nu aș putea defini într-un singur cuvânt legătura cu Dumnezeu, însă cred cu tărie că El lucrează în viața mea prin oamenii care îmi sunt alături. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o familie frumoasă și părinți minunați, cu profesorii de care aveam nevoie pentru a-mi găsi calea și pentru a-mi face un rost în viață și, nu în ultimul rând, cu niște colegi de muncă deosebiți și profesioniști și de la care am învățat cât de importantă și benefică este munca în echipă.

- Cum era Ioana cea mică? Crezi că este mândră de Ioana de astăzi?

- Pe Ioana din copilărie mi-o amintesc ambițioasă, iar cei care mă cunosc de mică știu ce zic. Privind în trecut, cred că ar fi mândră de Ioana din zilele noastre...pasionată de ceea ce face și dornică să ajute și să scoată adevărul la suprafață.

- Ești o tânără ambițioasă, un adevărat exemplu pentru adolescenții noștri și pentru cei mai mici dintre noi chiar, care este cheia succesului tău? Sau mai bine spus, ce înseamnă succesul pentru tine? 

- Mă bucură și mă onorează faptul că sunt văzută ca un exemplu. Cheia succesului meu? Cu siguranță abilitățile pe care mi le-am dezvoltat în timp, prin multe ore de muncă și dedicare. Oamenii care mă cunosc știu prea bine că nu vorbesc din povești. Am crescut sub ochii lor, iar crezul meu a fost acela că îmi pot depăși limitele. Astăzi îmi trăiesc visul de mic copil, ofer și primesc respect, fiind parte a uneia dintre cele mai prestigioase structuri ale Inspectoratului de Poliție Județean Iași, știut fiind faptul că polițiștii Biroului de Investigații Criminale au contribuit decisiv de-a lungul timpului la soluționarea celor mai complexe cauze. Pentru mine asta înseamnă succesul.

- Care sunt planurile tale de viitor?

- Și din perspectiva vieții personale, dar și profesional vorbind, voi munci în continuare cu aceeași dăruire pentru a deveni cea mai bună versiune a mea. 

„Primul meu gând duce la o discuție pe care am avut-o cu străbunicul meu...”

- Ai vreo amintire plăcută din copilărie pe care ți-ar face plăcere să o împărtășești cu noi?

- Provenind din mediul rural, copilăria mea este suma multor amintiri frumoase, dar primul meu gând duce la o discuție pe care am avut-o cu străbunicul meu (veteran de război) la scurt timp de la admiterea în Academia de Poliție și care mi-a marcat parcursul existențial. Fiind iubitor de glie și om de ispravă, străbunicul a ținut cu ardoare să îmi transmită atunci că, oriunde o să mă ducă viața, să nu uit niciodată de Dumnezeu, familie și jurământul pe care l-am depus față de țară. 

- Mulți oameni tind să își ghideze viața după anumite principii. Ale tale care sunt? 

- Viața mea nu se învârte după niște principii concrete, însă experiențele pe care le-am avut de-a lungul timpului și oamenii pe care i-am cunoscut m-au motivat să continui să îmi doresc să fac bine în comunitatea din care fac parte. Nu am uitat niciodată de unde am plecat, iar faptul că astăzi pot contribui la asigurarea climatului de ordine și siguranță publică din postura profesiei îmi dă forța și încrederea de care am nevoie pentru a merge mai departe dincolo de dificultățile care sunt la ordinea zilei.

Totuși, cum mie îmi place să respect regulile jocului și, în cazul nostru, tema întrebării, aș menționa un motto pe care l-am lecturat recent și care m-ar putea defini în linii mari: Fă Rai din ce ai, iar când simți că pământul îți fuge de sub picioare, ține-te de Cer. 

(Foto: Ioana Vasilachi alături de colegul ei de la Biroul de Investigații Criminale din Iași)