Mihai Maxim s-a nascut pe 9 noiembrie 1943, in comuna Vorniceni, judetul Botosani. "Datorez totul acestui popor si acestei tari. Nu sunt vorbe mari, ci este porunca marilor personalitati nascute in acelasi colt de tara - nordul Moldovei, in care m-am nascut si crescut: Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian...", marturiseste botosaneanul Mihai Maxim.
Este un eminent turcolog, director al Institutului Cultural Roman "Dimitrie Cantemir" din Istambul, Turcia. A urmat cursurile Liceului Internat "C.Negruzzi" din Iasi, apoi Facultatea de Istorie a Universitatii "Al.I.Cuza" din Iasi, in perioada 1961-1963.
In anul 1963, prorectorul universitatii iesene, istoricul Dumitru Berlescu, ii propune o specializare in Imperiul Otoman, intamplare pe care Mihai Maxim o marturiseste cu umor intr-un interviu la Radio Romania: "In 1962, regretatul profesor Berlescu m-a chemat la el sa ma intrebe daca nu vreau sa plec la o specializare in strainatate, in Imperiul Roman. Eu, la sfarsitul anului doi de facultate, ma specializam in civilizatii geto-dacice. Mi se parea normal sa fiu trimis in Imperiul Roman. Nu, draga, a spus profesorul Berlescu, nu e vorba de Imperiul Roman, ci Otoman. Brusc, m-am pomenit cu o alta perspectiva".
Este trimis la Moscova unde, insa, nu exista an de limba turca. In urma unor solicitari din partea universitatii moscovite, s-a transmis ca la Baku este an de turca. Se inscrie astfel la Facultatea de orientalistica a Universitatii de stat din Baku, Azerbaigean (1963-1964), dupa care se intoarce la Moscova unde finalizeaza, in 1968 (magna cum laude) Institutul de limbi orientale, sectia istoria Turciei, Universitatea "Lomonosov".
Urmeaza o cariera universitara prodigioasa, de la asistent (1968-1978), lector (1978-1989), conferentiar (1990-1993) si profesor (din 1993) la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti.
Este numit director al Centrului de studii turce al Universitatii din Bucuresti, institutie pe care a fondat-o in anul 1985. Conduce doctorate in turcologie, cu doctoranzi din Romania, Italia, Japonia, Turcia etc.
Activeaza ca visiting professor la Columbia University (1990-1991), Universitatea din Istanbul (1995-2001), Universitatea din Venetia (2002-2003) etc.
Este director al publicatiei Romano-Turcica, iar din ianuarie 2005 director al Institutului Cultural Roman "Dimitrie Cantemir" din Istanbul. Preda cursuri de Istoria Imperiului otoman si a Sud-Estului Europei, Limba si paleografia turco-osmana. Publica peste 100 de titluri, intre care volumele Culegere de texte otomane, Bucuresti, 1974, Limba turco-osmana.Curs practic, Bucuresti, 1984, 1993, 2004, Tarile Romane si İnalta Poarta.Cadrul juridic al relatiilor romano-otomane in Evul Mediu.Cu o Prefata de Prof.Halil İnalcık, Bucuresti, 1993, L’Empire ottoman au nord du Danube et l’autonomie des Principautés Roumaines au XVIe siècle.Ėtudes et documents, İstanbul, 1999, Noi documente turcesti privind Tarile Romane si Inalta Poarta (1526-1602), Edit. Istros, Braila, 2009, Dimitrie Cantemir la Istanbul, Edit.Istros, 2009 (sub tipar), Dimitrie Cantemir in Istanbul, Edit. Isis,Istanbul, 2009 (sub tipar), Istanbul`da Dimitrie Cantemir(Kantemiroğlu), Edit.Yapı ve Kredi, Istanbul, 2009.Membru al unor colegii redactionale ale unor publicatii internationale si al unor comitete de conducere ale unor Asociatii İnternationale de turcologie. De asemenea, este Presedinte al Asociatiei İnternationale pentru Studiul Civilizatiei İslamice din Balcani.
Ii place sa spuna despre sine ca este profesor. "Cer colaboratorilor mei sa nu imi spuna domnul director, ci domnul profesor, pentru ca asta este ceea ce am iubit cel mai mult, ce ramane stabil si ceea ce conteaza". "Daca as putea, as schimba clasa politica, invatamantul, in special cel superior, dar si mentalitatile. Din pacate, nici una dintre aceste schimbari nu se poate face peste noapte, mai ales aceea privind mentalitatile, iar concursul celorlalti in acest demers este capital".
O viata plina de fabulos, de descoperiri si de prefaceri de la an la an. O aventura a unui om plecat din Vornicenii Botosanilor si care, de decenii, scoate la lumina istoria unui popor care nu este al sau, dar pe care il respecta si il iubeste.
"Daca ar fi sa-mi reiau viata de la capat, as alege fara cea mai mica ezitare acelasi drum, adica aceeasi aventura pasionanta, dureros de frumoasa, a cercetarii stiintifice (a Adevarului, a arhivelor in primul rand) si a Catedrei universitare... Nimic nu se compara cu bucuria unei noi descoperiri, fie in domeniul ideilor, fie al documentelor, fie al sufletelor tinere, doritoare de nou, de puritate, de perfectiune. Crampei din aceste descoperiri mi-a fost dat sa traiesc si in acest an de viata. La care trebuie sa adaug si un moment recent, cand, revenit in tara, dupa un an de absenta, m-am putut bucura de frumusetea frunzelor toamnei, intr-o frumoasa zi de octombrie, alaturi de sotia mea si de nepotelul meu, Vladut. Pe langa atatea deceptii, soarta ne mai ofera totusi si asemenea margeluse de fericire...", povestea cu farmec botosaneanul Mihai Maxim, pentru Jurnalul.ro, in noiembrie 2010, la implinirea a 67 de ani de viata.