A fost o dimineata de toamna cu muzica aleasa, poezie de dragoste si invitati pe masura: violonista Marieta Baciu, prof. Florinte Catargiu, Ştefania Iacob (vocea-minune a folkului românesc) si actrita Mihaela Nistorica, cea din urma fiind gazda manifestarii. Oaspeti surpriza au venit de la Asociatia Falticeni Cultural, acestia marturisind la final, prin vocea parintelui Liviu-Vasile Mihaila (de la Biserica Hreatca, de langa Falticeni) dragostea si admiratia pe care o manifesta pentru Botosani, botosaneni si pentru poetul Mihai Eminescu.
Cartea poetei Mihaela Arhip a fost prezentata de catre prof. Florinte Catargiu, la randul sau poet, dar si de catre violonista Marieta Baciu.
Florinte Catargiu a atins in discursul sau aspecte ale poeziei Mihaelei Arhip, de la primul pana la cel de-al treilea volum, exemplificand si insistand asupra metaforei si a constructiei poeticesti care aminteste, pe alocuri, de haiku.
Marieta Baciu a impresionat mai ales prin discursul elaborat, de o cuceritoare elocinta a abordarii. Imbinand poemele Mihaelei Arhip cu pasaje de muzica simfonica, Marieta Baciu a dovedit un magnetism retoric si o prestanta care cu greu se vor desprinde din memoria afectiva a celor prezenti. Prezenta Marietei Baciu a fost una dintre surprizele oferite autoarei, Mihaela Arhip fiind nelipsita, de ani de zile, din sala de concerte a Filarmonicii Botosani, acolo unde violonista Marieta Baciu a activat ultimele 3 decenii.
Bucuria iubitorilor de poezie a fost intregita de melodiile interpretate de Stefania Iacob, care la doar 13 ani a reusit sa atraga deja atentia unor personalitati de marca din domeniul muzical, de la Nicu Alifantis la Mircea Vintila si nu numai.
La final, poeta Mihaela Arhip a oferit autografe.
Mihaela Arhip este poet, profesor de romana la Liceul de Arta Botosani. Putini oameni, creatori sau simpli traitori, dovedesc asemenea decenta, discretie si buna simtire. Pentru ca, dincolo de semnele presarate in literatura, la Mihaela Arhip exista o miza personala, o intimitate cu propria poezie pe care poeta o traieste intens, fara public, fara aplauze, fara suferinte inutile sau false exaltari.
Debutul poetic are loc in 1987, cand publica in revista "Limba si Literatura Romana". Semneaza, apoi, in "Archaeus", revista de literatura a studentilor Universitatii "Stefan cel Mare" Suceava, dar si in "Dacia Literara", "Cronica", "Revista romana", "Intertext".
In anul 1999 obtine primul premiu national, cel al revistei "Dacia Literara", la Festivalul national de poezie si interpretare critica a operei eminesciene "Porni Luceafarul...", iar un an mai tarziu, la aceeasi competitie, premiul revistei "Cronica".
Recunoasterea valorii sale ca poet vine odata cu Premiul Editurii "Dionysos" din Kastellaun (Germania), distinctie in urma careia publica volumul "Sfarsitul inocentei", la editura Axa, in anul 2002.
Dupa nu mai putin de sapte ani, in anul 2009, Mihaela Arhip reintra pe piata literara, de aceasta data cu "Libertatea unui condamnat la viata", aparut la Editura Axa, volum lansat in ianuarie 2010.
Chiar daca pare sa scrie o poezie a propriului interior, despre propriile sentimente, trairi, experiente, tradari sau impliniri, Mihaela Arhip isi conduce, de fapt, cititorul cu discretie, pentru ca apoi acesta sa se regaseasca pe sine insusi, sa se identifice intocmai cu starea si cu aerul poeziei.
Pentru ca, realizezi tarziu, Mihaela Arhip nu scrie despre sine, ci scrie despre ceilalti, despre fiecare dintre trecatori, numai ca o face cu decenta si aproape crestina daruire, fara patima, dar si fara orgoliu.
